În ciuda faptului că este al doilea centru universitar al țării și unul dintre cele mai mari orașe din România, Iașul rămâne, în 2025, fără o autogară publică funcțională, la peste 20 de ani de la desființarea fostei autogări centrale. Situația este cu atât mai revoltătoare cu cât haosul transportului interjudețean și regional afectează zilnic mii de călători, într-un oraș cu peste 400.000 de locuitori.
În lipsa unei autogări integrate, călătorii sunt nevoiți să navigheze un sistem fragmentat, bazat pe autogări private dispersate, cu condiții precare, tarife neomogene și lipsă de coordonare. Nu există o platformă centralizată, nici un spațiu de așteptare civilizat susținut de autoritatea publică, iar semnalizarea rutelor și orarelor este adesea improvizată.
Exemplul unui oraș de 100.000 de locuitori din Spania
Pentru o paralelă revelatoare, să privim spre Girona, un oraș din nord-estul Spaniei cu doar 100.000 de locuitori – adică de patru ori mai mic decât Iașul. Aici, autogara centrală este o infrastructură publică modernă, administrată de autoritățile regionale catalane, conectată direct cu gara centrală (prin subteran), cu linii regulate către Barcelona, Costa Brava, Franța și toate localitățile din zonă.
Autogara Girona oferă integrare cu trenurile regionale și AVE (tren de mare viteză), peroane numerotate electronic și protejate de intemperii, sală de așteptare spațioasă, cu WiFi gratuit, toalete curate și automate de bilete, sistem electronic de afișaj al rutelor și o aplicație digitală oficială.
Realitatea ieșeană
Aceasta este o investiție în normalitate, nu un lux. Și este dovada clară că un oraș cu o zecime din traficul Iașului poate să ofere servicii decente, pentru că există voință administrativă și coerență în planificare.
Contrastul este dureros. Iașul are zero autogări publice în 2025, niciun proiect serios de autogară integrată, nici la Primărie, nici la Consiliul Județean, condiții haotice pentru transportatori, călători și autorități de control.
Într-un oraș care vrea să fie hub regional în zona de est a UE, această lipsă este nu doar rușinoasă, ci și dăunătoare economic, social și turistic.
De peste două decenii, autoritățile locale (Primăria Municipiului Iași și Consiliul Județean) pasează responsabilitatea între ele, invocând lipsa cadrului legal, a terenurilor disponibile sau a fondurilor europene. Între timp, investițiile au mers înspre proiecte de imagine, fără a atinge nevoile reale de mobilitate ale populației.
În tot acest timp nu există o hartă digitală a transportului interjudețean, deși alte orașe (Oradea, Brașov, Cluj) au platforme online funcționale.
Solutii sunt, voință mai puțină
O autogară nu este doar o clădire cu peroane. Este o poartă de intrare într-un oraș. Este primul lucru pe care îl vede un student venit din Botoșani, un turist din București sau un muncitor din Vaslui. Girona ne arată că se poate – dar administratia ieseana continuă să se ascundă în scuze și nepăsare.
După 20 de ani de promisiuni, Iașul are nevoie nu de studii de fezabilitate, ci de o autogară. Una funcțională, civilizată și demnă de un oraș european.
Ce ar trebui făcut?
-Cooperare administrativă reală între Primărie, CJ Iași, Ministerul Transporturilor și companiile de transport.
-Expropriere și amenajare a unui teren central sau periferic, destinat unei autogări moderne, integrabile cu Gara și transportul public.
-Digitalizarea completă a sistemului de transport interjudețean: aplicație cu rute, prețuri, orare și bilete electronice.
–Niciun proiect de autogară nu a fost inclus în strategii europene de mobilitate (PUMS),
–Niciun parteneriat public-privat nu a fost serios negociat
