Un dosar de evaziune fiscală cu rădăcini adânci în business-ul ieșean, cu zeci de „furnizori” și facturi suspecte, se prelungește de peste un deceniu fără nicio condamnare. Aproape 500.000 de euro ar fi fost sustrași printr-o schemă de achiziții fictive, cu zeci de „furnizori” fantomă și documente contabile controversate. Tribunalul Iași încă deliberează dacă banii au fost furați sau doar greșit declarați. Expertiza decisivă abia acum începe.
Într-un dosar cu rădăcini întinse pe parcursul a mai bine de un deceniu, Tribunalul Iași a amânat din nou pronunțarea privind stabilirea finală a obiectivelor unei expertize financiar-contabile decisive, într-un caz ce vizează suspiciuni de evaziune fiscală masivă comisă de o întreprindere individuală. Prejudiciul estimat: aproape 430.000 de euro. Statul român, prin ANAF, e parte civilă. Miza? Confirmarea sau infirmarea unor achiziții suspecte de bunuri și servicii de la 14 entități „furnizoare”, multe dintre ele operate de persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale greu de identificat în piață.
Rețeta unei evaziuni fiscale „în serie”
În perioada august 2014 – februarie 2016, Ioan Mischie, administratorul unei întreprinderi individuale din Iași, este acuzat că a raportat 12 declarații D394 ce ar fi conținut achiziții fictive în valoare totală de 1.473.823 lei. Structura prejudiciului: 824.998 lei TVA și 648.825 lei impozit pe venit. Printre furnizori, apar nume care ridică semne de întrebare: PFA-uri obscure, întreprinderi individuale cu activitate incertă și chiar firme radiate.
După dezbateri purtate începând cu 13 noiembrie 2024, instanța a decis să încuviințeze efectuarea unei expertize contabile independente, după ce inculpatul a contestat raportul tehnico-științific realizat de un specialist antifraudă. A urmat o rundă de solicitări, amânări și reconfigurări ale obiectivelor expertizei, culminând cu o pronunțare reprogramată inițial pentru 24 aprilie 2025, apoi pentru 9 mai 2025.
Pe masa experților: 14 obiective contabile și o listă de suspiciuni
Expertul contabil va avea misiunea de a decortica în detaliu fiecare dintre cele 12 declarații D394, să confrunte datele raportate de inculpat cu cele declarate de „furnizori” și să stabilească, cu probe din documente și evidențe contabile, dacă achizițiile au fost reale sau pură ficțiune fiscală.
Printre sarcinile clare ale expertului se numără identificarea tuturor documentelor contabile care ar trebui să ateste operațiunile; calculul TVA-ului și al impozitului pe profit presupus sustras; identificarea eventualelor neconcordanțe între datele declarate de părți; stabilirea datelor la care prejudiciile s-ar fi produs fiscal și, în final, conversia prejudiciului din lei în euro.
Totul în urma unei analize în oglindă – una care presupune că faptele s-au petrecut exact cum susține parchetul, și o alta care testează valabilitatea apărărilor inculpatului.
Schema unei fraude fiscale moderne
Schema pare, la prima vedere, una „clasică” în evaziunea fiscală post-decembristă: furnizori greu de verificat, facturi „de pus în sertar”, plăți incerte și TVA dedus artificial. Cu toate acestea, pentru prima dată în acest dosar, instanța pare decisă să pună lupa pe mecanismele contabile din spatele unei presupuse fraude repetate, structurată aproape matematic pe o perioadă de aproape doi ani.
În afară de suma principală de peste 1,47 milioane lei, Ministerul Finanțelor, prin ANAF, cere și dobânzile legale aferente, care, potrivit unor surse din dosar, ar putea ridica totalul la peste 500.000 euro, dacă expertiza va confirma prejudiciul.
Deși obiectivele expertizei au fost în sfârșit fixate, lupta abia începe. Verdictul privind caracterul real sau fictiv al achizițiilor va depinde de interpretarea minuțioasă a documentelor contabile și fiscale. O eventuală confirmare a prejudiciului ar putea duce nu doar la o condamnare penală, ci și la o executare silită pentru recuperarea sumei, inclusiv prin sechestrarea bunurilor inculpatului, asta în cazul în care…fapta nu se va prescrie.
Daniel MOISE
