Personaje:
Constantin Dodolache-Diesel: Perfect cu viteză liberală și pixul greu.
Don Costelo: Umbra ocrotitoare din fundal.
Publicul: Funcționari cu inima-n gât.
Scena: Un cabinet la Prefectură. Dodolache, stând la masă cu o organigramă în față, transpirat de atâta gândire strategică.
Dodolache: (Trăgând o dungă groasă peste Serviciul Juridic) Ei, bravos! Curat constituțional! Să se taie, neică, să se reteze! Ce ne trebuie nouă juriști? Ce, legalitatea e vreo floare la ureche să o miroasă toți arhivarii? O verificăm noi, în familie, la un șpriț politic.
VOCEA POPORULUI: Dar, coane Costică, rămânem fără arhivă! Rămânem fără juriști la cele 99 de primării!
Dodolache: (Dând din mână a lehamite) Mofturi! Fleacuri! Important e principiul: „Pleacă ei, rămân ai noștri!” Uite, de par egzamplu, doamna Adina, managerul public. Păi se poate să o lăsăm pe drumuri? E unicat, nene! Mai sunt doar șase ca ea în toată țara, ca raritățile la muzeu. Că are leafa cu 20% peste a mea? Să aibă, săraca, să-i ajungă de-o cafea, că greu e managementul ăsta public când n-ai pe cine manageria!
Don Costelo: (Din culise, șoptind) Vezi, Dodolache, să nu uiți de muncitorul necalificat! Că e soția la cabinet la Mariusică, e neam de partid, e de-al nostru!
Dodolache: (Sărind ca ars) Să nu se atingă nimeni de el! Calificarea e un moft, devotamentul e baza! Restructurăm 25%, tăiem în carne vie, dar numai unde e carnea străină. La noi, la PNL, e numai fibră rezistentă. Facem minima funcționare, adică funcționăm noi, restul… la revedere! Gata, am semnat. Juriștii la plimbare, Arhiva la topit, iar noi… noi să rămânem sănătoși, că bugetul e generos cu cine merită!
Notă: Orice asemănare cu realitatea de la Iași este absolut… administrativă și legală conform pixului domnului Perfect.
