În târgul muncipal de la Ieși, unde politica se face cu șapcă de partid și plecăciuni adânci, s-a statornicit un obicei sănătos pentru lene: cine e credincios baronului primește, la București, o farfuridie. De preferință, la Ministerul Mediului, acest loc de odihnă pentru minți neobosite de gândire.
Primul pe listă: Muguricâ Cozmă-n Ciuc, jurist de decor, om cu diplomă dar fără domeniu. N-a avut tangență nici cu mediul, nici cu apele, nici cu pădurile, dar a avut ce trebuie: ureche fină la ordin și spate bine orientat spre Don Costelo. A stat șapte luni secretar de stat, semn că nici trântorii nu sunt eterni când bâzâie prea tare.
Al doilea, mai savuros, e Fănicâ a lu Cazi Acu’, om de casă, de drum și de taină. Fost șofer, sfetnic șoptit, consilier personal și paznic de ușă ideologică. Unde era Don Costelo, apărea și Fănicâ: la volan, la birou, la decizie. Iar când s-a pus problema unei recompense adevărate, ce să vezi? Ministerul Mediului! O lună întreagă. Un record de eficiență: n-a apucat să învețe drumul spre toaletă, dar a bifat funcția.
Nici Muguricâ, nici Fănicâ n-au citit vreodată o strategie de mediu, dar știu pe de rost programul de loialitate. Sunt produși locali, crescuți la umbra baronului, hrăniți cu promisiuni și promovați cu tupeu.
Muncipiul trimite la centru nu competență, ci trântori cu pedigree, nu specialiști, ci Farfurizi și Brâzoveni moderni, cu costum strâmt și ambiții largi.
Curat protejați. Curat răsplătiți. Curat… de râs, bibicilor! Se mai dă azi iefteșug la Lidl? Fugiți repede să prindeți coada!
