La Cristești, onorată asistență bibicească, nu se mai cârmuiește treaba publică, ci se joacă la noroc. Preamarele Pintili Vlad dar și Mihai, june de perspectivă și protejat cu acte-n regulă al lui Don Costelo, mare maestru al tablei giudețene, a ajuns să cârmuiască administrația după ureche, cu dispoziții scrise pe genunchi și aplicate cu mare aplomb, dar fără nicio socoteală.
Când Curtea de Conturi, bibicilor, – adică niște domni cu creionul ascuțit și nervii tari – a cutezat să întrebe de unde și până unde e harababura salarială, dom’ primar n-a stat pe gânduri. N-a lămurit, n-a îndreptat, ci a semnat mai departe, trimițând hârtii fără temei și fără noimă, de parcă legea ar fi fost o bârfă de birt, nu un text de respectat.
Angajații, oameni cu leafă mică și răbdare limitată, s-au dus la Tribunalul Iași, socotind că o dispoziție cu ștampilă e totuși o dispoziție. Tribunalul, însă, a privit actele și a zis, pe românește curată: „Asta nu-i administrație, e muncă!” Și i-a trimis înapoi, lăsând Primăria Cristești de pomină, cu tot cu moftangiul de premare, care a reușit performanța de a pierde procesele înainte de a le începe.
Dar toată această comedie n-ar fi cu putință fără decorul potrivit. Iar decorul se află mai sus, la Consiliul Județean Iași, prefăcut într-un soi de Chicken Road instituțional, unde drumurile se carpesc la nesfârșit, banii publici se plimbă dintr-o curte în alta, iar competența se sacrifică în favoarea credinței politice. De acolo se dau tonul și obiceiul: improvizați, dar cu îndrăzneală!
Așa se face că, atunci când județul merge pe „las’ că merge”, comunele ajung pe „nici nu contează”. Don Costelo își așază oamenii pe posturi, nu pentru știință, ci pentru supunere, iar rezultatul se vede: hârtii strâmbe, procese pierdute, instituții făcute de râs și cetățeni care plătesc tot, fără să fi semnat nimic.
Cristeștiul nu e o întâmplare nefericită, ci o probă la dosar. O dovadă că Chicken Road-ul de la CJ Iași nu duce spre dezvoltare, ci spre ridicol administrativ, unde legea e o piedică, nu o regulă, iar primarul – un figurant convins că joacă rol principal.
