Fraților onorabili și doamne respectabile, stimabili cetățeni și concetățene, luați aminte: în dulcele târg al Ieşilor, unde până şi uliţele visează la aeroporturi, s-a întâmplat o minune cu termen de valabilitate mai scurt ca o promisiune electorală! Animauings, acea pasăre de fier și hârtie lucioasă, care ne făgăduia drum direct către Istanbul, se duse, de pe 19 noiembrie, să se odihnească în hangar, că s-a săturat de zburat pe datorie.
Dar nu înainte de a se face poză mare, cu surâsuri şi declaraţii de ziceai că deschid linia spre Lună! În frunte, cine altul decît vestitul Nea Târâță ăla, Romică, director general şi gospodin cu suflet lat şi vorbă lungă. Omul nostru, încins cu panglică tricoloră, s-a pozat cu burta-n vânt, ca un pionier al aerului moldovenesc, zicînd cu mândrie: „Ia uitați, fraților, am dat drumul la ruta Iași–Istanbul!” Să trăieşti, Romică, că bine i-ai dat drumul! Da’ păcat că, după o lună, i l-ai și închis! Ce zic eu, i l-ai înnodat ca la papion.
În spatele lui, discret ca un umbrar de vară, stătea Don Costelo Tablă Lungă, strateg de firmă și filolog în zboruri comerciale. El, marele mecena al rutelor imaginare, cel care l-a pus pe Romicâ „prin concurs” — adică un fel de tombolă între rude, prieteni și oameni care „știe ce trebuie să știe”.
Și cum stăteau toți la poză, cu zâmbete de reclamă la credite, avionul din spate părea că vrea să fugă chiar atunci. Și, după cum se vede, n-a întârziat!
Așa s-a scris o nouă filă de epopee ieșeană: rute deschise, pasageri absenți, selfie-uri la greu și zboruri la mișto. Că la noi, domnilor, nu se zboară pentru oameni, se zboară pentru imagine. Și imaginea, vai, s-a dus mai repede decît orarul de vară.
Și-acum, pe trotuarul rece din fața aeroportului, doi cetățeni stau de vorbă: unul turmentat, altul amețit de altceva mai modern.
— Bre, Mitică, zici că nu mai e zboru’ ăla la Istanbul?
— Nu mai e, monșer… s-a evaporat ca promisiunea electorală.
— Și io ce fac cu biletul, bre?
— Ține-l, că poate-l schimbi la casa de bilete… pe un covrig cald și o speranță rece.
— Da’ io voiam să văd Bosforu’…
— Eh, vezi-l pe YouTube, bre, e tot aia, da’ fără turbulențe!
— Aoleu, și-acum?
— Acum? Dăm zborul spre crâșmă, frate. Iași–Beție, fără escală, fără check-in!
