Un caz cutremurător lovește opinia publică din România și ridică semne de întrebare asupra siguranței pacienților în spitalele de stat. Serafima Zahorneanu, o fetiță născută pe 13 mai 2025, a murit la doar 27 de zile de viață, pe 9 iunie, după ce a contractat în Spitalul de Urgență pentru Copii „Sfânta Maria” din Iași o infecție nosocomială cu Klebsiella Pneumoniae ESBL – o bacterie extrem de agresivă și rezistentă la antibiotice.
Cazul a stârnit revoltă pentru că fetița fusese internată inițial pentru un diagnostic considerat minor: icter prelungit. Dintr-un tratament de rutină, familia s-a trezit într-un coșmar.
„Ne-am internat pentru icter, dar am plecat cu copilul în sicriu”, povestește mama, Ana-Aida Zahorneanu. „Tot ce trebuia să primească era lumină, fototerapie. În schimb, a luat o bacterie care i-a ucis ficatul, inima, plămânii. Nu putem accepta asta.”
De la maternitate la spital
Serafima s-a născut prematur, prin cezariană, la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iași, cu o greutate de 2,25 kg. La câteva zile după externare, părinții au observat că micuța era apatică, nu mai elimina scaun și icterul i se accentuase.
Pe 25 mai, au ajuns de urgență la „Sfânta Maria”, unde medicii au decis internarea. Analizele făcute la primire nu indicau nicio infecție bacteriană. „Totul era negativ, inclusiv testele pentru Klebsiella”, explică tatăl. „Am intrat cu un copil fragil, dar curat.”
Infecția apare după 48 de ore
Părinții povestesc că Serafima a fost mutată dintr-o secție în alta, a stat în incubatoare din ATI pentru fototerapie și a fost supusă la mai multe manevre: recoltări repetate, branule, sonde gastrice.
„Am întrebat de ce trebuie dusă în ATI pentru icter. Ne-au spus că e procedura lor. Dar acolo sunt cei mai expuși pacienți, cele mai multe bacterii. În loc să o protejeze, au pus-o exact în mijlocul riscului”, spune mama.
La 48 de ore după internare, analizele au confirmat: Klebsiella Pneumoniae ESBL. O bacterie pe care fetița nu o avea la internare și care, conform fișei medicale, a fost contractată în spital.
„Ne-au spus că e o bacterie foarte rezistentă. Am întrebat: de unde a luat-o? Au ridicat din umeri. Noi știm răspunsul: din spital”, adaugă tatăl.
O luptă pierdută
Medicii au încercat mai multe antibiotice – Tazocin, Meropenem, Vancomicină, Levofloxacin. Fetița a fost monitorizată permanent, dar infecția s-a răspândit. Diagnosticele s-au înmulțit: sepsis, cardiomiopatie hipertrofică, insuficiență multiplă de organe.
Pe 30 mai, Serafima a suferit un stop cardio-respirator. A fost resuscitată și trecută pe ventilație mecanică. „Am trăit fiecare clipă cu teama că nu o vom mai auzi respirând. Ne agățam de orice semn, de orice speranță”, povestește mama.
Starea ei s-a agravat treptat, iar pe 9 iunie, la ora 3 dimineața, organismul ei mic a cedat.
Actele medicale confirmă: „Sepsis cu Klebsiella”
Certificatul medical de constatare a decesului consemnează cauza principală: „Sepsis cu Klebsiella Pneumoniae ESBL”. Biletul de externare și scrisoarea medicală repetă același diagnostic. Fișa cazului de infecție asociată actului medical confirmă negru pe alb că infecția a fost luată din spital.
„Nu icterul i-a luat viața, ci o bacterie pe care a luat-o în spital. Asta scrie în acte. Nu o spunem doar noi, o spune spitalul însuși”, subliniază tatăl.
Focar ascuns și lipsa informării
Potrivit părinților, conducerea spitalului știa că în ATI exista un focar de Klebsiella, dar nu a luat măsuri pentru eradicare. Mai mult, familia acuză că nu a fost informată despre acest risc mortal.
„Am aflat abia după tragedie că în spital erau mulți copii infectați cu aceeași bacterie. Nimeni nu ne-a spus. Dacă știam, nu o lăsam niciodată acolo”, povestește mama.
O mărturie cutremurătoare vine și din partea mătușii: „După două zile, s-a mutat în terapie intensivă pentru a face fototerapie. A început să se simtă rău, iar după trei zile analizele au arătat Klebsiella. Nu a avut șanse pentru că era prea puternică bacteria pentru un nou-născut.”
Suspiciuni de corupție și bani irosiți
DSP Iași, chemată să verifice situația, ar fi evitat să prezinte realitatea, ascunzând dimensiunea focarului. Între timp, presa a dezvăluit că spitalul plătise aproape 9 milioane de euro unei firme de curățenie, deși murdăria și infecțiile nosocomiale persistau.
Părinții ridică și problema folosirii fondurilor europene: o secție nouă, construită la standarde ATI, cu filtre HEPA în fiecare rezervă, nu a fost folosită pentru pacienții critici. În schimb, cazurile grave au rămas în spații vechi, insuficient dotate, unde bacteriile circulau liber.
„Cum e posibil să construiești o secție modernă pentru ATI și să o folosești pentru gastroenterologie, lăsând copiii cei mai fragili în saloane vechi, fără protecție?”, întreabă tatăl.
Întrebări fără răspuns
Familia Zahorneanu îi cere ministrului sănătății, Alexandru Florin Rogobete, să răspundă:
- De ce nu s-au luat măsuri pentru prevenirea infectărilor?
- De ce DSP a ascuns adevărul?
- De ce s-au cheltuit sume uriașe pe curățenie fără rezultate vizibile?
- De ce secția ATI modernă nu este folosită conform destinației?
- Câți copii au murit din cauza bacteriilor din „Sfânta Maria”?
Un strigăt pentru schimbare
„Nu putem să o aducem înapoi. Dar putem să luptăm ca alți copii să fie protejați. Copilul nostru nu trebuie să moară degeaba. Dacă Serafima devine simbolul unei reforme, atunci moartea ei are un sens”, spune mama.
În fața sicriului alb al unui copil de nici o lună, orice statistică, orice raport sau explicație birocratică devine inutilă. Rămâne doar întrebarea sfâșietoare a părinților:
„Am adus un copil pentru tratament de icter și am plecat cu sicriul. Cine răspunde pentru asta?”
Povestea Serafimei Zahorneanu rămâne o rană deschisă și un semnal de alarmă pentru întreg sistemul medical românesc. Un sistem care, în loc să protejeze viața, a ajuns să o pună în pericol chiar în spațiile unde pacienții ar trebui să fie cel mai în siguranță.
