Peste jumătate dintre oraşele mici ale României şi 15% dintre comune nu aveau, în anul 2023, numărul de locuitori prevăzut în lege care să permită clasificarea acestor unităţi administrativ-teritoriale (UAT), arată un raport al Curţii de Conturi.
Auditorii au constatat, în urma analizelor făcute privind oraşele şi comunele, că valoarea ridicată a cheltuielilor de personal poate limita dezvoltarea acestora. Auditorii constată că actualul cadru legislativ „nu oferă instrumentele necesare pentru a reorganiza eficient administraţia locală şi a răspunde nevoilor specifice ale comunităţilor”.
Un raport al Curţii de Conturi realizat în perioada aprilie-noiembrie 2024 şi care a analizat modul de organizare şi funcţionare a comunelor şi oraşelor mici din România, în raport cu populaţia deservită şi cu serviciile oferite, arată că, în funcţie de numărul de locuitori, un indicator cheie prevăzut de legislaţie, numeroase oraşe şi comune nu mai corespundeau, în anul 2023, criteriilor pentru a fi încadrate în categoriile din care fac parte.
„La nivelul anului 2023, 119 oraşe nu îndeplineau criteriul demografic de minimum 10.000 de locuitori. Acestea reprezintă mai mult de jumătate (55%) din totalul de 216 oraşe. Totodată, un număr de 432 de comune (15% din numărul total de comune) nu îndeplineau criteriul respectiv”, arată raportul Curţii de Conturi care aminteşte că, potrivit legii, pragul minim pentru constituirea oraşelor este 10.000 de locuitori, iar pentru comune pragul este de 1.500 de locuitori.
Potrivit raportului, „există o discrepanţă semnificativă între cerinţele legislative pentru înfiinţarea de comune/declararea de oraşe şi realitatea demografică a unor localităţi din România, în sensul în care multe dintre acestea nu s-ar mai încadra în categoria din care fac parte, dacă ar fi analizate din acest punct de vedere”.
„Criteriile demografice pentru clasificarea localităţilor în oraşe şi comune nu mai corespund dinamicii actuale. Totodată, lipsa unor indicatori clari şi fiabili, precum şi dificultăţile în calculul şi interpretarea celor existenţi afectează semnificativ posibilitatea de evaluare a localităţilor”, subliniază auditorii.
Aceştia fac referire şi la modul în care sunt gestionate resursele oraşelor şi comunelor, arătând că derogările legislative anuale, deşi menite să echilibreze bugetele locale, „pot influenţa pe termen lung autonomia financiară a UAT-urilor”.
„În anul 2023, doar 27% dintre comune şi 34% dintre oraşele mici au reuşit să se finanţeze din venituri proprii în proporţie mai mare de 50%. Totuşi, capacitatea de finanţare din venituri proprii a crescut de la an la an în perioada 2021-2023, mai mult în cazul comunelor decât în cazul oraşelor mici. Ponderea ridicată a cheltuielilor de personal poate indica limitarea resurselor unui UAT pentru dezvoltare, semnalează auditorii. În anul 2023, doar 31% dintre comune au reuşit să îşi susţină cheltuielile de personal din veniturile proprii analizate, în scădere semnificativă faţă de 2022 (52%) şi 2021 (44%). În ceea ce priveşte oraşele mici, 76% şi-au susţinut cheltuielile de personal din veniturile proprii analizate în anul 2023, 85% în anul 2022 şi 81% în anul 2021”, informează Curtea de Conturi.
Auditul remarcă faptul că, prin comparaţie cu municipii şi consilii judeţene, oraşele şi comunele întâmpină dificultăţi mai mari în atragerea de personal.
„Cheltuielile de personal aferente comunelor sunt semnificativ mai mici faţă de cele ale oraşelor care deservesc acelaşi număr de locuitori. Totodată, bugetele UAT-urilor mici se confruntă cu o presiune suplimentară generată de costurile aferente asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav. Astfel, în perioada 2021-2023, numărul de asistenţi personali ai persoanelor cu handicap grav a crescut cu 7%, iar plăţile aferente cu 38%”, indică sursa citată.
În ceea ce priveşte costurile aferente personalului din administraţia publică locală, raportul notează că modul actual de stabilire a coeficienţilor pentru indemnizaţiile primarilor şi viceprimarilor, cu implicaţii în stabilirea salariilor angajaţilor din administraţia publică, creează discrepanţe între oraşe şi comune atunci când acestea deservesc un număr de locuitori similar. Aceste diferenţe duc la costuri salariale mai mari în oraşe, atât pentru aleşii locali, cât şi pentru personalul din aparatul administrativ şi se poate ajunge la situaţii în care serviciile publice să nu fie oferite la acelaşi nivel, deşi cheltuielile salariale sunt mai mari în oraşele cu un număr de locuitori comparabil cu cel al comunelor.
Auditul remarcă de asemenea că „dependenţa de finanţarea de la bugetul de stat şi dificultăţile în colectarea veniturilor proprii reprezintă provocări majore” pentru oraşe şi comune.
„Această dependenţă financiară este accentuată de legi anuale care prevăd excepţii, care, deşi ajută la echilibrarea bugetelor pe termen scurt, pot afecta autonomia financiară şi dezvoltarea pe termen lung. (…) Pentru o mai bună planificare strategică a dezvoltării locale şi consolidare a autonomiei financiare a UAT-urilor este esenţială iniţierea unui proces de analiză sistemică şi de reformă legislativă. Aceste demersuri pot conduce la întărirea cadrului instituţional şi funcţional al administraţiei publice locale, respectiv la gestionarea eficientă a bugetelor locale şi la o mai bună corelare între nevoile comunităţilor, resursele disponibile şi serviciile oferite”, se mai arată în raportul care subliniază că între mediul urban şi cel rural există în continuare disparităţi semnificative în ceea ce priveşte accesul la servicii de sănătate, educaţie şi utilităţi de bază.
Pe de altă parte, documentul constată că actualul cadru legislativ „nu oferă instrumentele necesare pentru a reorganiza eficient administraţia locală şi a răspunde nevoilor specifice ale comunităţilor”.
