Potrivit unor informații obținute de Economedia, omul de afaceri Dorinel Umbrărescu și-ar fi manifestat disponibilitatea de a prelua combinatul siderurgic Liberty Galați doar cu o condiție esențială: să i se cedeze creanța statului român de peste jumătate de miliard de euro pe care acesta o are de recuperat de la combinat.
În esență, ar prelua nu doar controlul activelor fizice ale Liberty Galați, ci și datoria către stat, transformând-o într-un act de preluare care să includă și pasivul cu statul.
Umbrărescu, cunoscut drept „regele asfaltului” și unul dintre cei mai influenți antreprenori români din domeniul construcțiilor, ar considera că, doar în aceste condiții ar putea investi într-o uzină siderurgică cu probleme, protejată de garanții care să asigure viabilitatea viitoare.
Actualul proprietar al combinatului, magnatul industriei metalurgice Sanjeev Gupta, a intrat cu Liberty Galați în stare de concordat preventiv, iar unitatea se confruntă cu datorii uriașe. Statul român figurează printre creditorii principali, cu creanțe estimate la circa 500 de milioane de euro, reprezentate de împrumuturi de la EximBank și datorii la ANAF.
Pentru a salva combinatul și fabrica de produse tubulare, se caută investitori capabili să preia proiectul și să asigure redresarea. Sursele citate de Economedia spun că, în lipsa cedării creanței, combinatul “nu va mai merge niciodată” sub nouă conducere, ceea ce sugerează că negociatorii consideră că riscurile financiar-economice sunt mari și cer garanții puternice pentru asumarea responsabilităților financiare.
În paralel, Remus Borza — administratorul planului de restructurare pentru Liberty Galați — afirmă că negocierile se concentrează pe companii românești care au activități complementare cu industria siderurgică și pe potențiale consorții internaționale, pentru a aduce capital, materii prime sau know-how de producție.
Deocamdată nu există un acord definitiv. Cu toate acestea, prin condiția pusă — cedarea creanței — Umbrărescu vrea să se asigure că preluarea nu va însemna asumarea unei „găuri” financiare nesustenabile. Dacă statul acceptă această variantă, combinatul ar putea continua activitatea sub un management nou și solvent. Dacă nu, perspectivele de funcționare rămân precare.
