Acum 20 de ani, Oceanul Arctic era un pustiu înghețat cu puține zone în care navele puteau opera, pentru o perioadă scurtă de timp. Acum zona arctică a devenit un adevărat câmp de bătălie în care, pe fondul topirii gheții provocate de schimbările climatice, marile puteri se luptă pentru influență.
Zilele trecute, China a anunțat că trimite un container cu marfă însoțit de spărgătoare de gheață până la Londra și vrea să instituie o rută permanentă.
La începutul anului, președintele american Trump a anunțat că vrea Groenlanda tocmai pentru a controla rutele artice care, spune el, sunt amenințate de navele rusești și chinezești. Între timp Rusia, dar și Canada, Danemarca (prin Groenlanda) sau Norvegia își cresc capacitățile militare din acea regiune. UE, care include Danemarca, dar și Finlanda sau Suedia, care sunt în regiune deși nu au deschidere directă la Oceanul Arctic, își crește și ea interesul și poziționarea strategică.
Topirea accelerată a gheții deschide rute maritime și resurse care până recent erau inaccesibile, adăugând mize economice, energetice și militare unui spațiu deja strategic prin proximitatea de rutele transatlantic-pacifice și de bazele nucleare ruse. Studiile recente confirmă că Arctica s-a încălzit de aproape patru ori mai repede decât media globală în ultimele patru decenii — accelerând fereastra de oportunitate pentru transport, extracție și proiecție de putere.
Pe ce concurează puterile?
Primele oportunități sunt cele comerciale. Ruta arctică e cu 40% mai scurtă decât principala arteră comercială a lumii, cea pe direcția Mediterana-Suez-Singapore. Cu cât se dezgheață mai mult, cu atât se va putea institui o rută comercială constantă.
Problema este că Rusia ar putea considera cea mai mare parte a acestor ape drept apele sale teritoriale. Încă nu există un regim juridic bine definit.
Sunt, desigur, și interesele militare. Să poți să ai baze din care poți amenința sau hărțui o putere, cum Rusia face adesea, respectiv descuraja o putere agresivă, e mare lucru.
Apoi mai sunt chestiunile de energie. Zona arctică ar putea ascunde rezerve mari de hidrocarburi care pot fi exploatate pe fondul topirii gheții. Mai mult, petrolul sau gazul natural lichefiat pot fi transportate mult mai ușor pe această rută mai scurtă.
În fine, alte interese, precum punerea pe acolo a unor cabluri de comunicații ori minarea unor minerale esențiale sunt de asemenea luate în calcul.
Cert este că fiecare parte își consolidează prezența acolo și face planuri pentru a „înhăța” cât mai mult din oportunități. Vom vedea prezență militară, comercială, bătălii juridice și o goană după resurse.
Următorii ani vor fi martorii unei creșteri constante a competiției între puterile arctice.
