În primele opt luni ale anului 2025, 30 de femei au murit în România, ucise de parteneri sau foști parteneri.
De fiecare dată, poveștile victimelor au urmat același tipar: plângeri ignorate, ordine de protecție încălcate și un sistem care nu reușește să oprească agresorii.
Elena Sîrbu, o femeie din Iași, este încă în viață, dar trăiește zilnic cu frica că fostul soț, Adrian Froicu, și-ar putea duce amenințările la îndeplinire. Procesul lor de divorț este în plină desfășurare, însă conflictul a depășit granițele unei simple separări. La mijloc se află doi copii minori: un băiețel de patru ani și o fetiță de doi ani.
„Sunt o victimă a violenței domestice! Mă consider însă o supraviețuitoare. Am trecut prin momente de cumpănă, dar am găsit forța să lupt.”
De la dragoste la teroare
Relația Elenei cu Adrian a început în 2019, într-un context obișnuit pentru multe cupluri. „La început era atent, iubitor. Dorea foarte mult să avem un copil împreună”, povestește ea. În 2020 au făcut cununia civilă, iar Elena era deja însărcinată cu primul lor copil.
Primele luni au fost liniștite, însă dependența bărbatului de jocurile de noroc a început să aducă în relație tensiuni majore. „Pe fondul dependenței față de jocurile de noroc, a început să-și arate adevăratul caracter.”
Ceea ce a urmat a fost, potrivit Elenei, un val continuu de abuzuri: „A început să exercite împotriva mea violențe psihologice, sociale, spirituale, cibernetice, fizice, verbale, economice și chiar sexuale.”
16 ordine de protecție și totuși, zero siguranță
De-a lungul anilor, Elena a obținut 16 ordine de protecție împotriva soțului său. Cu toate acestea, agresiunile au continuat.
„Am fost umilită în locuri publice, amenințată cu moartea, pălmuită, trasă de păr, lovită cu piciorul și dată cu capul de pereți.”
În 2022, după un episod violent, tatăl soțului i-a oferit sprijinul de a închiria un apartament, pentru a se îndepărta de agresor. Dar chiar și așa, bărbatul a găsit modalități de a o controla.
„Schimba yala de la ușa mamei lui ca să nu îmi iau lucrurile. Am fost nevoită să chem poliția ca să pot intra.”
Împăcări forțate și sarcini sub presiune
Pe parcurs, Elena a revenit în locuința conjugală de mai multe ori. „Mi-am promis că nu o să mă mai întorc, dar eram influențată și șantajată.”
În septembrie 2022, în timp ce avea un ordin de protecție, a aflat că este însărcinată cu al doilea copil. Soțul s-a arătat încântat, dar totul a fost, spune ea, o strategie de manipulare.
„Era doar un miraj, o manevră de a căpăta mai mult control asupra mea.”
Certurile legate de bani și jocuri de noroc au continuat, iar sănătatea Elenei s-a deteriorat. A fost internată de cinci-șase ori cu diagnostice de „iminență de avort” și „iminență de naștere prematură”.
Copiii, folosiți ca armă de răzbunare
În mai 2024, instanța a decis ca ambii copii să rămână cu mama. Totuși, Elena spune că băiatul i-a fost luat și că îl vede doar sporadic.
„De săptămâni nu mai știu nimic de băiețel, decât prin niște apeluri evazive.”
„Nu îi fac bine șederile la tatăl său. Ba mai mult, îl traumatizează.”
Ea povestește că a observat vânătăi pe corpul copilului și că acesta a mărturisit într-un filmuleț: „tata i-a făcut buba”. „Îl împinge, îl bruschează, îl insultă. Chiar și în parc țipă la el.”
Viața în centre pentru victime
Elena a ajuns de patru ori în centre pentru victimele violenței domestice.
„Mulți se întreabă de ce am rămas atâta timp. Răspunsul e simplu: eram o victimă, iar lipsa reacției mele nu îl disculpă pe agresor.”
Aproape fiecare episod de violență a avut martori: copiii lor. „Asta nu l-a intimidat niciodată.”
Cazul Elenei – o poveste care se poate termina tragic
Astăzi, Elena trăiește cu frica permanentă pentru siguranța ei și a copiilor. Fiecare zi înseamnă o luptă cu un sistem care ar trebui să o protejeze, dar nu o face.
„Am crezut că pot întemeia o familie, dar scopurile lui nu erau ca ale mele. Era împătimit al jocurilor de noroc și putea cheltui și ultimul leu pentru ele.”
Mama are dovezi că fostul soț își agresează băiatul
Acum, băiatul este de săptămâni bune la tatăl său și duce, conform spuselor mamei, o luptă grea.
În mijlocul unui conflict de custodie marcat de acuzații grave, Elena Sîrbu vorbește despre experiența pe care o numește „un coșmar fără sfârșit”. Femeia susține că fostul soț, împotriva căruia are deja 16 ordine de protecție, își continuă amenințările și că folosește copilul lor drept instrument de răzbunare.
„Se face un abuz real asupra copilului și nimeni nu face nimic. Copilul este în grija unui psihopat cu acte în regulă de la Socola. Chiar și poliția l-a dus acolo. În momentul de față el are al 16-lea ordin de protecție cu brățară electronică și, cu toate acestea, mă amenință pe mine și pe mama cu moartea. Ultima brățară pe care o poartă acum este din cauză că a venit la grădiniță și m-a amenințat că îmi taie gâtul.”
Elena spune că situația a escaladat în ultimele luni, iar autoritățile nu intervin, deși există semnale evidente de abuz asupra copilului.
„Am sunat și la 119 pentru că băiatul plânge, este bătut. Fosta soacră mă sună și îl stârnește pe copil că vine la mine. Eu nu mai știu de copil nimic de șase săptămâni, până aseară. Copilul oricum are niște probleme și trebuie dus la terapie și logopedie. Când am sunat la 119 mi-au spus că ei nu se duc, că au mai fost și că totul este în regulă. Își bate joc de copil.”
Potrivit Elenei, amenințările sunt frecvente și se întâmplă chiar și în spațiul public.
„Când mă vede pe stradă îmi face semne că îmi taie gâtul. El a înnebunit pe parcurs și răutatea lui este dusă la extrem pentru că i-am pus ordin de protecție. Se răzbună pe mine prin copil. Eu îl bănuiesc că ar fi mituit oameni din instituții. Spre exemplu, s-a pronunțat divorțul cu nenumărate probe — certificate medico-legale de-ale mele, de-ale copiilor, 16 ordine de protecție, filmări, acte de la Socola. El nu are casă, stă cu mama lui de 80 și ceva de ani, nu are job, nu are nimic. Și cu toate acestea, în hotărâre scrie că stabilește în continuare domiciliul minorului la tată. În condițiile în care niciunul dintre copii nu a avut domiciliul la el. În 2024 s-a hotărât că domiciliul ambilor copii este la mamă.”
Femeia afirmă că există și un dosar penal în lucru, dar că acesta stagnează.
„Mai mult decât atât, este deschis dosar penal la Secția 3 de Poliție pentru rele tratamente aplicate minorului, cu certificate medico-legale, cu ordine de protecție, și nimeni nu face nimic.”
Ea spune că instituțiile nu iau măsuri eficiente și chiar selectează informațiile pe care le folosesc în dosar.
„Instanța a cerut raport de la 199 și au adus numai ce rapoarte au vrut ei. Nimeni nu face nimic, nici Direcția de Asistență Socială. Nimeni. În iarnă, când m-am dus să fac sesizări, s-au dus reprezentanți de la Protecția Copilului să facă anchetă socială, iar fostul soț s-a dus și i-a reclamat. Am fost și cu poliția, la fel — nu i-a lăsat să urce cu copilul.”
Cazul ei nu este singular. Este o poveste care se repetă în România, în timp ce autoritățile par să asiste neputincioase la tragedii anunțate.
