Țara s-a transformat într-un șir nesfârșit de biserici lustruite cu bani publici, cascade fără apă și șosele cu gropi cât prăpăstiile. Dar președintele Nicușor stă impasibil, cu fața de marmură, în timp ce guvernul lui Bolo Taetot prăduie fără milă ce-a mai rămas.
Vacanțele lui Nicușor sunt tot mai VIP: selfie-uri la cascadele pictate, poze la bisericile zugrăvite în auriu și plimbări prin parcuri care ascund mormane de gunoaie și promisiuni secate.
Între timp, Bolo Taetot, prim-ministrul cu buzunare adânci, râde cu poftă, căci în buzunarul lui țara se face tot mai goală, iar oamenii se descurcă cum pot.
Iohannis, fostul președinte, de mult pensionar politic, câștigă la toate: la afaceri, la glume, la drumuri lungi și relaxare, în timp ce Nicușor — impasibilul — rămâne captiv în propria vacanță.
Mangafală:
„Auzi, Bibice, Nicușor ăsta-i un monument. Nici nu clipeste când țara e prădată și se ruinează pe toate fronturile!”
Bibic:
„Păi știi cum e, Mangafală, că Iohannis nu mai e președinte, dar el tot câștigă, ba la afaceri, ba la ce vrei. Nicușor? Stă să-l vezi la cascade, făcând poze, în timp ce țara e o scăldătoare uscată.”
Moftangiu:
„Și bisericile? Au mai mult aur pe ele decât de apă în fântâni. Guvernul lui Bolo face prăpăd, dar nimeni nu ridică un deget, că președintele e în concediu permanent.”
Mangafală:
„Mai bine să așteptăm toamna, să cadă frunza și poate guvernul. Dar până atunci, să nu ne agităm: Nicușor zâmbește calm, iar hoții numără banii.”
Țara rămâne prădată, oamenii obosiți și fără speranță, în vreme ce președintele „impasibil” face turul vacanțelor la cascade pictate și biserici aurite. Iohannis se bucură de tot ce-a câștigat, iar restul? Rămânem să numărăm frunza căzută.
