Moartea lui Ion Iliescu, pe 5 august 2025, închide un capitol-cheie al istoriei României. La 95 de ani, fostul președinte a părăsit această lume după o luptă grea cu cancerul pulmonar, lăsând în urmă o moștenire politică controversată și profund influentă.
Ion Iliescu a fost una dintre cele mai influente, dar și controversate personalități ale istoriei recente a României. Trecutul său politic, începând cu anii în care a fost un cadru de bază al Partidului Comunist, până la anii tumultuoși ai tranziției democratice, l-a plasat constant în centrul atenției publice și al dezbaterilor istorice.
Gheorghe Nichita și Ion Solcanu despre Ion Iliescu: Liderul care a definit România post-revoluționară
Ion Iliescu a devenit președinte în urma evenimentelor sângeroase din decembrie 1989, care au dus la prăbușirea regimului Ceaușescu. A câștigat alegerile din mai 1990 cu un scor covârșitor – peste 85% din voturi – într-un climat de instabilitate și așteptări uriașe, devenind simbolul unei Românii care își căuta direcția.
În cariera sa, Iliescu a traversat tranziția de la comunism la democrație, punând România pe o cale de modernizare și integrare europeană, dar și marcând momente dramatice, precum Mineriada din 1990 sau tensiunile cu Casa Regală.
Lideri importanți ai PSD, precum fostul senator Ion Solcanu și fostul primar al Iașului, Gheorghe Nichita, au rememorat contribuțiile sale politice și rolul crucial pe care l-a jucat în tranziția României către democrație. De asemenea, revoluționarul Cassian Maria Spiridon a subliniat amprenta lui Iliescu asupra vieții democratice și provocările legate de adevărul despre Revoluție, evidențiind atât succesele, cât și controversele care îl definesc în istoria recentă, într-un interviu pentru 7 Est.
Dosarul Revoluției
În iunie 1990, însă, imaginea lui Ion Iliescu a fost profund afectată la nivel internațional, după ce a chemat minerii în București pentru a reprima violent protestele studențești din Piața Universității – acțiune care s-a soldat cu morți, răniți și arestări abuzive. Fostul șef de stat era inculpat în două dosare emblematice: Dosarul Revoluției din 1989 și Dosarul Mineriadei din iunie 1990, ambele vizând acuzații grave de crime împotriva umanității.
Deși a fost trimis în judecată, procesele au fost tergiversate ani la rând, iar, în prezent, cazurile sunt încă pe rol, după numeroase retrimiteri la Parchet.
„Ion Iliescu a marcat viața României democratice, pentru că el a fost primul președinte. Cu păcatele și reușitele lui, el rămâne în istoria României. S-a lungit și s-a făcut în așa fel încât adevărul despre Revoluție, pe care el îl știa, poate, cel mai bine dintre toți cei care erau acolo, a fost bine obturat, bine securizat. Din păcate. Ceea ce mă întristează, pentru că adevărul despre Revoluție trebuie spus și aflat. Chiar și aberația cu teroriștii, tot ce s-a întâmplat, inclusiv graba cu care l-au împușcat pe Ceaușescu, sunt lucruri care au rămas în ceață. Important este că, după ’89, ne-am câștigat libertatea de mișcare, libertatea de expresie, lucruri esențiale pentru afirmarea democrației. A luat cu el foarte multe secrete. Nu știm dacă le vom mai afla vreodată”, a spus Cassian Maria Spiridon, revoluționar și președintele Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași.
Ion Solcanu, fost senator și apropiat al lui Ion Iliescu
Senatorul Ion Solcanu a fost unul dintre liderii proeminenți ai Partidului Social Democrat și un apropiat al fostului președinte Ion Iliescu. Experiența și implicarea sa în viața politică românească i-au oferit o perspectivă directă asupra proceselor democratice și a integrării României în structurile europene. În cadrul unui interviu, Ion Solcanu a evidențiat contribuția lui Iliescu la punerea României pe o traiectorie europeană clară.
Reales în 1992 cu 61% din voturi, Iliescu a rămas o figură dominantă, deși mereu între două lumi: promovând treptat integrarea României în economia de piață și relațiile cu Occidentul, dar păstrând în discurs elemente autoritare și anti-liberale. În 1996 a pierdut alegerile, dar a revenit spectaculos în 2000, într-un moment de derută politică internă, câștigând în fața lui Corneliu Vadim Tudor. În al treilea mandat, România a făcut pași hotărâtori către aderarea la NATO (2004) și Uniunea Europeană (negocieri finalizate în 2004, aderare în 2007).
„Eu cred că domnia sa a pus România pe linia unei noi ere din istoria acestei țări. Adică pe linia democrației, a integrării României în Uniunea Europeană, pentru că dumnealui i se datorează atunci când a fost președinte al României inițiativa creării acelei comisii care să lucreze pentru strategia integrării noastre în Uniunea Europeană și a reușit, prin declarația de la Snagov din 21 iunie 1995, să coalizeze toate forțele politice din România. Absolut toate forțele politice au fost coagulizate în semnarea acestui document fundamental pentru aderarea României la Uniunea Europeană, care s-a și împlinit.”, a declarat Ion Solcanu.
Tensiuni cu Casa Regala
După prăbușirea regimului comunist, revenirea în țară a Regelui Mihai a fost împiedicată de noua conducere de stat, condusă de Ion Iliescu. În 1990, la prima tentativă de întoarcere, Regele a fost oprit pe aeroport și expulzat. Câteva luni mai târziu, în decembrie același an, încercarea sa de a vizita Curtea de Argeș a fost blocată de forțele de ordine, care au forțat întoarcerea coloanei regale. Abia în 1992 i s-a permis accesul pe teritoriul României, însă cu restricția de a nu se stabili aici definitiv.
Ulterior, la 25 octombrie 2011, cu ocazia aniversării a 90 de ani, Regele Mihai a rostit un discurs solemn în fața Parlamentului României. Printre cei prezenți la eveniment s-a numărat și fostul președinte Ion Iliescu, care, la finalul alocuțiunii, s-a apropiat de fostul suveran cu mâna întinsă, încercând să-l salute. Însă Regele Mihai a ales să nu răspundă gestului, trecând mai departe fără a-i acorda vreo atenție. Momentul, surprins de camerele de filmat, a devenit rapid viral și a generat numeroase reacții și interpretări în spațiul public. Ion Iliescu, vizibil stânjenit, și-a retras mâna fără niciun cuvânt, episodul fiind interpretat de mulți ca un gest simbolic cu încărcătură istorică. Dupa moartea Regelui Mihai, în 2017, Ion Iliescu a publicat pe blogul său un mesaj în care a recunoscut dificultatea relației dintre ei, evocând contextul tensionat al începutului tranziției postcomuniste.
„O greșeală a președintelui Ion Iliescu a fost făcută prin atitudinea față de Casa Regală, față de Regele Mihai. Vreme de câțiva ani de zile nu a existat dialog. Dar, în cele din urmă, tot dumnealui a avut meritul reconcilierii cu Casa Regală și cu Regele Mihai. Îmi amintesc foarte bine că, în iunie 2001, pentru a netezi calea spre dialog cu Regele Mihai, în Senatul României, unde eram lider de grup, am votat Legea 406, legea care prevedea drepturile foștilor șefi de stat. Firește că era vizat Regele Mihai, pentru că trebuia netezită calea dialogului, iar apoi a fost votată în Camera Deputaților, în iulie, când Valer Dorneanu era președintele Camerei”, a mai spus Ion Solcanu.
Gheorghe Nichita, lider cu notorietate în PSD
Gheorghe Nichita, fost primar al Iașului și figură marcantă a Partidului Social Democrat, vorbește adesea cu nostalgie despre momentele definitorii ale tranziției României către democrație și despre impactul profund pe care Ion Iliescu l-a avut asupra parcursului politic al țării. Într-un interviu în care evocă amintiri personale și experiențe directe, Nichita subliniază rolul central al lui Iliescu în consolidarea unității și stabilității statului român.
„Este președintele cel mai important al României după Revoluție și a marcat foarte bine poziția țării. A păstrat România unită, a creat stabilitate și a format foarte mulți oameni politici care sper să îi poarte recunoștință și să amintească de el cu considerație și respect.”, a spus Nichita.
Fostul primar al Iașului își amintește cu claritate primele întâlniri cu Iliescu, încă din 1979, când acesta era prim-secretar la Iași.
„În clipa în care am aflat că a murit, am fost descumpănit. Mi-am adus aminte de foarte multe lucruri – de cei care îl criticau, de cei care îl condamnau și de cei care îl aplaudau și susțineau. Am încercat să mă gândesc la momentele din viața mea în care am avut contact cu dumnealui. După Revoluție am trăit momente importante, cu critici, cu controverse, dar după anii 2000 l-am cunoscut destul de bine și am lucrat mulți ani cu dumnealui, atât ca președinte al României, cât și ca președinte al partidului. Am beneficiat de experiența lui, un om modest, complex, cultivat, rafinat, care știa să împărtășească cu ceilalți lucrurile bune.”
El recunoaște și umbrele perioadelor pe care le-a traversat România și politica din 1989 și până în prezent.
„Îl cunosc bine pe Victor Opanschi și pe Ionuț Vulpescu, foarte bine chiar. Pe Adrian Năstase și pe cei care au lucrat cu ei aproape. Am vorbit cu mai mulți foști lideri ai partidului și mă refer nu la primul eșalon, ci din eșalonul doi: vicepreședinți, secretari și toată lumea vorbește cu respect despre Ion Iliescu. Lasă o moștenire politică la care este foarte greu de ajuns pentru că era un om foarte citit, autodidact, care încerca să înțeleagă lucrurile, să pătrundă esența și să ia decizii bune. Sigur, nu tot timpul poți să le iei pe cele mai bune, pentru că anumite conjuncturi sunt diferite, iar unghiurile de vedere sunt diferite. Fiecare om vede lucrurile prin propria sa gândire, prin propriul său interes. Sigur că rămân multe umbre, pentru că a trăit momente dificile, dar eu mă gândesc la deciziile importante pe care le-a luat pentru țară. Astăzi, în 2025, punem la îndoială democrația, dar în 2004, când a predat mandatul, democrația era deja instalată și consolidată în România.”
Ion Iliescu a influențat parcursul clasei politice
Gheorghe Nichita evidențiază și influența durabilă a lui Iliescu asupra generațiilor de politicieni.
„A lăsat o moștenire politică greu de egalat. Era un om autodidact, foarte citit, care încerca să înțeleagă lucrurile în profunzime și să ia decizii bune, chiar dacă nu întotdeauna cele mai potrivite, pentru că circumstanțele și perspectivele diferă.”
În ceea ce privește schimbările după 2005, Gheorghe Nichita remarcă o ruptură semnificativă în politica românească.
„Etapa pe care o trăim azi are originile în venirea la putere a lui Traian Băsescu. Din 2005 lucrurile s-au schimbat fundamental, inclusiv prin influența soroșismului și a politicii lui Iohannis. Interesele sunt divergente, iar cei de dreapta, cum sunt USR și PNL, au o temă foarte clară și nu caută să înțeleagă trecutul, ci doar ziua de astăzi și viitorul.”
S-a retras din viața publică
După finalul carierei prezidențiale, a fost ales senator în 2004, dar a pierdut conducerea PSD în favoarea unei generații reformatoare. Cu toate acestea, a rămas o figură tutelară în partid, fiind respectat pentru probitatea personală, viața privată discretă și stilul său sobru.
Gheorghe Nichita rememorează cu respect contribuțiile lui Iliescu la istoria politică a României: „A fost un lider care a creat stabilitate, a păstrat țara unită și a format oameni politici care îl respectă. Influența lui a fost pozitivă, dar și controversată, și va rămâne o referință pentru orice politician care vrea să înțeleagă România post-revoluționară. Împreună cu lideri precum Ratiu, Coposu sau Casa Regală, Iliescu a reprezentat un reper politic esențial pentru a găsi stabilitate și soluții în acei ani.”
În ultimii ani, Iliescu s-a retras complet din viața publică. Ultima sa apariție a avut loc în 2017, când a fost citat în justiție în dosarul Revoluției.
