Într-un moment de înaltă spiritualitate națională, Președintele a decis să nu participe la înmormântarea lui Ion Iliescu. Nici măcar cu un cuvânt. Nici cu un gând. Nici cu o postare. Nimic. A tăcut și a stat cuminte… sub birou. Lângă sicriu. Dar discret! Deși l-a votat, a zis chiar ‘mnealui
Ce zic analiștii, bibicilor!? „Un gest suprem de decență, maturitate și delimitare istorică.” Ce vedem noi? Un om ascuns la figurat și la propriu, care s-a gândit: mai bine lipsă, decât prezent fără impact.
Românii plâng — unii de emoție, alții de râs. Pe rețelele sociale, moftangiii se întrec în metafore: „tăcerea lui Nicușor a vorbit pentru o țară întreagă”; „s-a retras ca un călugăr din Tibet, dar pentru democrație”; „și-a asumat tot răul — stând.”
Între timp, țara merge ca o Dacia 1310 cu frâna trasă: economie pe avarie, spitale pe ventilator și justiție în comă ușoară. Austeritate fără rost prin tăcere. Dar avem tăcerea prezidențială, fraților! Simbol, nu glumă!
Poate, în viitor, o să conducă țara exclusiv prin semne de cap și tuse ușoară. Dacă o face din nou sub birou, bibici giudețeni și năționali, să-i puneți și o plăcuță acolo: „Aici s-a tăcut pentru viitorul României.”
#PreședinteleSubBirou #TăcereaCareVindecă
