Atacurile la adresa funcționarilor publici au devenit sport național. Se consumă ușor, se distribuie viral și oferă iluzia unei dreptăți populare. Dar ce se întâmplă atunci când, în loc de argumente, ni se servesc acuzații lipsite de sens? Când realitatea e ignorată pentru un plus de furie? Cazul recent al „salariilor extraterestre” din Primăria Iași e un exemplu elocvent despre cum ne mințim singuri — și ne facem rău în acest proces. Problema e că, deși textul are priză la publicul obosit de birocrație și inechități, nu stă în picioare atunci când îl confrunți cu realitatea.

Scopul acestui text gen pamflet nu este neapărat informarea corectă a cetățenilor, ci reflectă mai degrabă o imensă frustrare a autorului și o dorință de a distruge, cu orice preț, imaginea instituției și a salariaților din Primărie – toate acestea fără să aducă probe clare care să susțină acuzațiile.

„Pamfletul” care ignoră faptele

Un text recent care s-ar dori pamfletar, semnat de gazetarul de scandal Gachi G. a acuzat recent Primăria Iași că ar plăti salarii „extraterestre” unui funcționar din domeniul protecției muncii — mai exact, 8.000 de lei net/lună. În opinia autorului, suma este o insultă la adresa contribuabililor și un exemplu de risipă a banului public. Bietul funcționar Emanuel Smantana este diabolizat cu mânie proletară și aruncat de pe platforma autorului, plină de sânge de „dușman angajat la stat”, drept în mijlocul mulțimii furioase și dezlănțuite împotriva dezmățului bugetar. Dar ceea ce lipsește complet din textul său este contextul. Vorbim despre un specialist care lucrează 40 de ore pe săptămână într-o instituție care administrează un oraș de peste 300.000 de locuitori. Postul implică riscuri profesionale, răspundere legală și respectarea strictă a normelor din domeniul securității muncii. Salariul nu este nici „extraterestru”, nici excepțional în acest cadru — este proporțional cu responsabilitatea postului. Omul are acte în regulă, a dat concurs pe post, a fost promovat pe bază de performanțe și a ajuns la acest salariu după ani de muncă pe brânci în Primărie. Nu e nici profitor și nici un incompetent așa cum vrea să îl creioneze gazetarul. Ideea că „își termină munca în 5 minute” e cel puțin ridicolă și trădează necunoașterea realităților din administrație.

Când soluțiile devin capcane

Pamfletul propune și o „soluție”: externalizarea serviciului către o firmă privată, pentru „doar” 5.000 de euro pe lună. O propunere superficială, care ignoră un adevăr simplu: responsabilitatea legală nu se poate externaliza. Răspunderea penală, controlul direct și semnătura juridică rămân în sarcina administrației publice, nu a prestatorului privat. Să compari costuri fără să compari obligații legale înseamnă să manipulezi cifrele. E matematică fără onestitate.

Salariile mici nu sunt un model

O altă comparație abuzivă este cea cu sectorul privat: „la privat se lucrează pe 3.500 de lei și 12 ore pe zi”. Această justificare, repetată obsesiv, nu face decât să normalizeze abuzul. Dacă unele firme private practică exploatarea prin ore suplimentare neplătite și salarii mizere, statul nu trebuie să adopte acest model, ci să-l corecteze. Deci nu înseamnă că statul trebuie să copieze acest model abuziv. Rolul administrației nu este să aducă profit. Statul nu există ca să maximizeze profit, ci ca să ofere servicii publice eficiente și sigure, plătind oameni bine pregătiți în mod corect.

Eroarea generalizărilor

Poate cea mai gravă eroare a acestor gen de înfierări de tip stalinist este generalizarea: toți funcționarii sunt leneși, plătiți nejustificat, lipsiți de merit. Nimic mai fals. În realitate, sunt oameni care lucrează serios, gestionează proiecte, interacționează zilnic cu cetățenii, suportă controale, birocrație și tot mai des, atacuri publice. Că există sinecuri și incompetență? Cu siguranță. Dar răspunsul nu este demolarea întregului sistem, ci reforma lui pe baze reale: evaluare clară, digitalizare, salarizare echitabilă, eliminarea influenței politice. Asta înseamnă schimbare. Nu circul de pe Facebook.

Fără profesioniști, rămâne doar zgomotul

Dacă vrem funcționari competenți, trebuie să fim dispuși să-i plătim și să-i tratăm cu respect. Nu putem cere performanță într-un sistem unde oamenii sunt batjocoriți public, iar salariile demonizate din reflex. Lipsa de respect duce, în timp, la plecarea celor mai buni și la instalarea mediocrității. Adevărata problemă nu e că plătim prea mult, ci că ne uităm în direcția greșită.

Concluzie: Acest text nu este un pamflet, cum le-ar plăcea multora să îl numească ironic, ci o armă fără etichetă — un atac nefondat, construit pe jumătăți de adevăr și dezinformare, menit să distrugă încrederea în instituțiile publice și să arunce o umbră de suspiciune asupra oamenilor care chiar muncesc acolo.

Asta nu este o dezbatere onestă, ci o intoxicare a opiniei publice, alimentată de frustrări reale, dar exploatate prin minciuni și generalizări nedrepte. Această strategie nu rezolvă nimic; dimpotrivă, erodează temelia oricărui efort de reformă și încurajează doar populismul ieftin și superficial.

Dacă ne dorim cu adevărat o administrație performantă, transparentă și responsabilă, trebuie să respingem cu fermitate astfel de manipulări și să punem pe masă problemele reale: evaluarea clară a performanței, eliminarea sinecurilor, salarizarea corectă și profesionalismul susținut prin respect și încredere.
Pentru că adevărul nu este o glumă, iar viitorul unui stat nu se construiește pe bază de fakenews, pamflete acuzatoare sau isterii de moment. Fără o informare corectă și o atitudine responsabilă, singurul lucru care crește este neîncrederea și dezbinarea.

Să alegem să fim mai buni decât ura și superficialitatea. Să construim o societate în care dialogul se bazează pe fapte și respect, nu pe slogane și caricaturi. Pentru că doar așa putem avea o administrație care să funcționeze cu adevărat în slujba cetățeanului.