Un testament regal din 1921 a aprins speranțele Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” și ale Academiei Române că vor recupera moșia de la Oțeleni, naționalizată de comuniști. Deși retrocedarea a fost aprobată oficial încă din 2010, pământul nu a fost niciodată pus în posesie. Ceea ce părea o simplă formalitate s-a transformat într-un labirint birocratic absurd, în care fiecare instituție dă vina pe alta, iar statul recunoaște că e vinovat, dar susține că nu se poate obliga singur să-și facă treaba.
O retrocedare de aproape 200 de hectare de teren agricol și forestier, aprobată în urmă cu 14 ani, a devenit un ping-pong birocratic între instituțiile statului. La mijloc: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” și Academia Română, beneficiare ale unui testament din 1921 care le îndreptățește la moșia Oțeleni. În realitate, însă, pământul există doar pe hârtie. În fapt, nici măcar atât.
Deși în martie 2010 Comisia Județeană de Fond Funciar Iași a validat reconstituirea dreptului de proprietate, nici până în 2025 titlul de proprietate nu a fost emis, iar punerea în posesie a eșuat. Procesul s-a împotmolit într-un hățiș de proceduri legale, lipsă de voință instituțională și, mai ales, complicitate prin inacțiune.
Testament regal, dezinteres rural
Povestea își are începutul în 1921, când Nevrouz, născută în familia boierească Otetelișanu, a lăsat moștenire moșiile Oțeleni și Hoisești Academiei Române și Fundațiunii Regele Carol I. Actul a fost confirmat printr-un decret regal în 1934. După instaurarea comunismului, moșia a fost naționalizată, iar fundația desființată.
Abia după 2000, în contextul Legii 18/1991 privind fondul funciar, BCU Carol I, ca succesoare în drepturi a fundației, și-a revendicat terenurile. În 2010, după ani de proceduri, Comisia Județeană Iași a aprobat reconstituirea pentru 173,60 ha teren agricol și 18 ha teren forestier, în indiviziune cu Academia Română.
De atunci, nimeni nu mai face nimic concret. Biblioteca și Academia au rămas cu o hotărâre care nu poate fi pusă în aplicare.
Comisia Locală Oțeleni: „N-avem bani, n-avem oameni, n-avem teren”
Comisia Locală de Fond Funciar Oțeleni recunoaște, în mod oficial, că nu și-a îndeplinit obligațiile. În întâmpinarea depusă în proces, aceasta recunoaște cererea ca fiind întemeiată, dar invocă probleme administrative, de la lipsă de personal specializat, lipsa fondurilor și chiar conflicte politice locale.
Mai mult, susține că a solicitat teren de la Agenția Domeniilor Statului (ADS), dar nu a primit niciun răspuns. Paradoxal, ADS neagă existența unei cereri documentate și declară că nu are în administrare niciun teren la Oțeleni.
ADS: „Nu avem teren, nici calitate procesuală”
Într-o mișcare tipică pentru statul român, Agenția Domeniilor Statului se retrage din proces invocând lipsa calității procesuale pasive: nu ar deține terenuri forestiere, iar în evidențele lor nu figurează cererea CLFF Oțeleni pentru predarea de teren agricol.
Mai mult, ADS arată cu degetul spre Comisia Județeană Iași, care, conform legii, ar fi trebuit să trimită solicitarea oficială însoțită de documentație completă.
Comisia Județeană Iași: „Noi nu putem face treaba comisiei locale”
Comisia Județeană răspunde sec: nu poate emite titlul de proprietate până nu primește de la Oțeleni toate actele. A explicat în instanță că documentația de punere în posesie a fost întocmită greșit și că trebuie refăcută conform anexei 44 din HG 890/2005. De asemenea, în lipsa unui protocol de predare a terenului agricol de către ADS, procesul e în impas.
Justiția: „Statul e în culpă, dar nu poate fi forțat să colaboreze cu el însuși”
Pe 22 mai 2025, instanța a dat o sentință care confirmă realitatea dureroasă: toate instituțiile implicate sunt responsabile, dar niciuna nu poate fi obligată să rezolve blocajul în absența colaborării celorlalte. ADS a fost scoasă din proces pentru lipsa calității procesuale, iar punerea în posesie rămâne un obiectiv îndepărtat, la mila administrației locale și județene.
Cazul reconstituirii moșiei Oțeleni este simbolic pentru eșecul mecanismului de retrocedare în România: o procedură rigidă, dependentă de buna colaborare între instituții care rareori conlucrează, și o lipsă de răspundere reală pentru întârzieri de peste un deceniu.
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” și Academia Română sunt lăsate să aștepte la nesfârșit, prinse într-un cerc vicios: comisia locală nu face documentația, comisia județeană nu primește ce are nevoie, ADS nu răspunde și nu poate fi obligată să predea ce nu are. Terenul există doar în hotărâri și anexe. Nu și în realitate.
