Pe masura ce lobby-ul „pre-conclav” se intensifica, principalul diplomat al Vaticanului, cardinalul Pietro Parolin (foto), pare sa devina un punct de convergenta pentru cardinalii care doresc sa restabileasca intaietatea Vaticanului (Romei) in Biserica Catolica, scrie Politico.
In majoritatea diminetilor de la moartea Papei Francisc si pana acum, cei aproximativ 180 de cardinali au intrat intr-o sala de adunari din Vatican, s-au asezat in randurile de scaune din lemn cu spatar inalt si au discutat despre directia religiei lor mondiale, care numara 1,4 miliarde de oameni.
Sub auspiciile unui cardinal in varsta de 91 de ani, putin surd, despre care se spune ca striga, din greseala, el crezand ca vorbeste incet, clericii „cu palarii rosii” impartasesc amabilitati banale despre raposatul Suveran Pontif, ascunzand insa o neliniste profunda legata de cei 12 ani de domnie controversati ai acestuia.
„Toata lumea este foarte respectuoasa, dar trebuie sa cunosti situatia pentru a sti ce se ascunde in spatele cuvintelor”, a declarat o persoana prezenta la adunari, care se numesc congregatii generale si sunt focare de lobby intens, inainte de conclav, ritualul antic de selectare a unui nou papa care incepe pe 7 mai.
„Asa ca toata lumea vorbeste de bine despre Papa Francisc, dar modul in care vorbesc de bine despre el arata ca nu toti l-au placut.” „A fost un papa bun”, spun ei. „Dar trebuie sa luam in considerare si papii dinaintea lui, trebuie sa vedem intreaga traditie.”
S-a vorbit deja mult despre faptul ca viitorul conclav se desfasoara in umbra razboaielor culturale de stil american, de care nici macar Sfanta Biserica nu a putut scapa, opunand conservatorii de tip MAGA progresistilor toleranti fata de LGBTQ+.
Insa diviziunile din randul clerului sunt, de asemenea, despre ceva mult mai concret: viitorul puterii ecleziastice si cine ar trebui sa o exercite, intr-o Biserica care depaseste rapid granitele Romei, vechiul sau bastion european.
Recasatorirea si binecuvantarea persoanelor de acelasi sex
De-a lungul papalitatii sale, Francisc, care a murit la 21 aprilie, a schimbat dramatic echilibrul geografic al Bisericii prin numirea a 50 de cardinali cu drept de vot, aproape jumatate din cei 133 de electori in functie, din afara bazelor traditionale ale puterii occidentale europene.
Cardinalii au fost alesi din locuri ignorate anterior, precum Bridgetown din o mica insula din Caraibe, Sfanta Lucia sau din Bogor, un oras cu mai putin de un milion de locuitori din Indonezia. Apoi, liderii unor dioceze importante de peste ocean, precum Los Angeles si San Francisco au fost ignorati.
Pe langa aceasta, Papa a lansat o serie de consultari globale majore, numite sinoade, care au abordat subiecte fierbinti precum binecuvantarea persoanelor de acelasi sex si recasatorirea divortatilor.
Ideea a fost de a implica mai indeaproape laicii si femeile, precum si clericii din regiunile indepartate ale Bisericii – in special din centrele cu crestere catolica rapida din Africa si Asia – in luarea deciziilor ecleziastice.
Aceste consultari au oferit mai multa libertate preotilor non-europeni, fragmentand punerea in aplicare a teologiei si atragand mai multa putere Curiei, birocratia din Vatican.
Spre nemultumirea multora, una dintre ultimele miscari ale lui Francisc inainte de moartea sa, pe 21 aprilie, a fost sa prelungeasca aceste deliberari cu inca trei ani, in ciuda speculatiilor conform carora el folosea doar tactici de amanare pentru a evita instituirea unor reforme mai radicale.
Mostenirea acestei decizii si implicatiile sale asupra locului in care se afla cu adevarat acum puterea Bisericii reprezinta unul dintre principalele subiecte discutate in cadrul sesiunilor de lobby pre-conclav, potrivit a trei persoane la curent cu discutiile.
Si aceasta lupta ideologica, au spus aceste persoane, se concentreaza in jurul unui om in special: secretarul de stat al Sfantului Scaun si cel mai longeviv aliat al lui Francisc, Pietro Parolin.
Clona lui Francisc
Acest diplomat iscusit a fost deja o figura controversata inca de cand papa s-a imbolnavit pentru prima data, in februarie.
Afirmarea linistita a conducerii spirituale a lui Parolin in aceasta perioada, in special rolul sau proeminent intr-o sesiune de rugaciune puternica in fata Catedralei Sfantul Petru la sfarsitul lunii februarie, i-a consolidat imaginea, atragand in acelasi timp suspiciuni din partea celor care l-au vazut ca facand, -informal, simbolic – “o oferta”.
In timp ce casele de pariuri pe o papalitate al lui Parolin, sunt lansate rapid si campanii de discreditare a acestuia: traditionalistii, in special, il catalogheaza drept o clona a lui Francisc, atragand in acelasi timp atentia si asupra unor „afaceri” de-ale sale – ca oficial, secretar de stat al Sfantului Scaun, n.n. – controversate cu guvernul chinez si asupra supravegherii asuprea unui minister-cheie al Vaticanului (finante) implicat intr-un scandal de 200 de milioane de euro in 2019.
Insa pentru cei care se tem de influenta in scadere a Romei, Parolin este o optiune buna. Cardinalul este vazut ca rezistand reformelor sinodale. Acest lucru i-a castigat sprijinul unora dintre asa-numitii cardinali curiali, functionari ai Vaticanului, care lucreaza direct pentru Sfantul Scaun in Vatican, potrivit persoanelor citate mai sus.
Printre acestia se numara si cardinalii de peste 80 de ani, care nu vor putea vota in conclav, dar care inca exercita o influenta considerabila asupra lobby-ului urmator, precum si italienii care si-ar dori sa isi vada unul dintre compatrioti pe tronul lui Petru, dupa 47 de ani in care acest rol a revenit unor non-europeni.
Inevitabil insa, promovarea lui Parolin a iritat acea factiune pro-Francisc, care avertizeaza ca acesta ar reduce eforturile radicale ale lui Francisc de a face Biserica mai incluziva.
In consecinta, unii incearca sa il discrediteze pe Parolin ca fiind un conservator ascuns, promovandu-l in acelasi timp pe secretarul general al sinodului, cardinalul maltez Mario Grech, ca un candidat al continuitatii – spun cei mentionati apropiati de intimitatile conclavului.
Dar „Roma nu poate sti si nu poate intelege toata dinamica de pe diferitele continente”, a mai spus unul dintre ei. „Ei nu vor ca Biserica sa fie condusa de Curia Romana”.
Dar aceasta tabara (anti-Parolin) este divizata si prost coordonata, cu putini candidati puternici in jurul carora sa se adune, spun cei mentionati.
Factiunea este, de asemenea, plina de clerici proaspeti, luati din pozitii „relativ neimportante”, care ar putea cadea prada masinatiilor „politicienilor inraiti ai Bisericii, precum cardinalii europeni si nord-americani”, a declarat Miles Pattenden, istoric al Bisericii si lector la Facultatea de Istorie a Universitatii Oxford.
Cu siguranta, presiunea in favoarea lui Parolin nu este insa si un indiciu al sanselor sale de reusita intr-un concurs recunoscut ca isi „pedepseste” candidatii fruntasi, la care se adauga dezbaterea privind primatul Sfantului Scaun de la Roma ce reprezinta doar unul dintre numeroasele dezacorduri dureroase care apasa asupra calculelor clericilor, inclusiv cele privind toleranta fata de persoanele LGBTQ+, hirotonirea femeilor si criza financiara tot mai grava a Vaticanului.
Unii chiar indica faptul ca steaua lui Parolin ar fi deja in scadere dupa ce a tinut si slujbe dezamagitor de lipsite de carisma. Dar s-ar putea ca sprijinul pentru Parolin sa fie mai putin legat de omul insusi decat de ideile pe care le reprezinta, si ar putea exista un apetit pentru o alternativa „mai papabila”, cu o viziune similara celei de pana la acest moment asupra echilibrului de putere.
Si, mai mult, ceea ce conteaza pentru unii clerici, ideea unei „Biserici fara Roma” este la fel de neplacuta ca, ei bine, sa spunem, „un papa care nu ar fi catolic”, conchide Politico.
