Astăzi, Capela Sixtină devine scena unuia dintre cele mai misterioase și decisive procese ale lumii catolice: alegerea unui nou papă. Cei 133 de cardinali cu drept de vot, membri ai conclavului, intră sub jurământ de tăcere, pentru a desemna succesorul Papei Francisc, trecut la cele veșnice pe 21 aprilie. Până la fum alb, lumea nu va ști nimic despre ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise ale Vaticanului.
Înainte de izolare, cardinalii s-au reunit în sesiuni pre-conclav și discuții informale, în care s-au conturat temele fierbinți ale pontificatului viitor: redeschiderea Bisericii spre lume, criza credinței, reconfigurarea autorității interne și provocările globale. Cardinalul Vincent Nichols, reprezentantul Bisericii din Anglia și Țara Galilor, aflat la primul său conclav, descrie procesul drept unul fluid: „Lista mea de favoriți s-a tot schimbat. E ca o piatră aruncată în apă – valurile se propagă și aduc cu ele noi înțelegeri”.
Numele vehiculate se învârt deja între tabere și interese geopolitice. Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului, este considerat de unii o continuare a liniei lui Francisc, dar criticat de tradiționaliști ca fiind o „clonă” a fostului suveran pontif. Acordurile sale controversate cu China și implicarea într-un scandal financiar de proporții au alimentat atacurile asupra candidaturii sale.
În același timp, reformiștii susțin figuri precum maltezul Mario Grech, coordonatorul Sinodului, sau Jean-Marc Aveline din Marsilia. Tradiționaliștii se uită spre cardinali ca Péter Erdö din Ungaria sau Anders Arborelius din Suedia. Alte nume circulă cu discreție, inclusiv patriarhul Pierbattista Pizzaballa de la Ierusalim, filipinezul Luis Antonio Tagle și americanul Robert Francis Prevost.
Deși doar cardinalii sub 80 de ani votează, influența celor mai vârstnici rămâne semnificativă. Experți în dinamica conclavului susțin că primele două-trei runde de vot sunt adesea doar testări, menite să măsoare sprijinul real din spatele numelor populare.
Dincolo de calcule și alianțe, conclavul rămâne un proces guvernat de inspirație divină și strategie umană. Cu patru scrutine programate pentru joi, dacă niciun nume nu va reuși să coaguleze o majoritate, s-ar putea contura un „efect Wojtyła” — alegerea unui outsider neașteptat, așa cum s-a întâmplat în 1978.
Dacă fumul alb întârzie să apară până vineri, așteptările se vor reseta. Alte nume ar putea ieși la suprafață: Matteo Zuppi, cunoscut pentru eforturile de pace în Ucraina, cardinalul Fernando Filoni, sau chiar americani din linia progresistă.
Până atunci, lumea poate doar să privească spre hornul Capelei Sixtine. Fumul alb va anunța că Biserica are un nou lider. Cine va fi acesta, rămâne în mâinile și în conștiințele celor 133 de cardinali izolați între zidurile Vaticanului.
