Simirad, ghiolbete de asfalt

– alte întîmplări cu buhaiul din Ghireni –

Romînii / ieşenii se plîng mereu de conducători hoţi, ticăloşi şi proşti, dar aleg într-una şi rabdă, de 27 de ani, aproape numai hoţi, ticăloşi şi proşti. Sau poate că marţienii ar trebui să aleagă conducători mai decenţi pentru turma carpatină / bahluiană. Ori probabil că fotosinteza ar da rezultate mai bune.

Constantin Simirad e unul dintre numele rîiei publice de care ieşenii nu mai scapă, se pare, decît pe cale naturală. Cînd doar te vaieţi, dar nu te speli, rîia şi păduchii devin decorul cronic de pe firma unui oraş plin de vorbe goale şi de mizerie.

Napoleonache, şef de primărie

Toamna anului 1999, gubernia mentală Romînia, prăfuitul oraş Iaşi, hramul Sfintei Paraschiva & Sărbătorile Iaşului. În presa locală tocmai izbucnise un nou tămbălău, generat de veşnicul vătaf al tîrgului, producătorul de bulbuci cunoscut sub numele de Constantin Simirad.

În acea perioadă, liderul sindical de la Tepro, Virgil Săhleanu, era încă viu şi ne-asasinat, organizînd proteste frecvente contra privatizării dubioase a fabricii şi dînd mari bătăi de cap nu doar patronilor, ci şi şefilor oraşului & judeţului. Un astfel de protest fusese anunţat şi cu ocazia Sfintei Paraschiva, cînd marii granguri politici de la Bucureşti, în frunte cu preşedintele Emil Constantinescu, îşi anunţaseră prezenţa la catedrala mitropoliei bahluiene. Evident, nu dăduse peste ei nici evlavia, nici marea dragoste faţă de ieşeni, ci doar intenţia clasică de a se lipi de ceva voturi, într-un an pre-electoral.

Virgil Săhleanu vroia să folosească prezenţa la Iaşi a cîrdului de şefi bucureşteni pentru a da o mai mare vizibilitate protestelor angajaţilor de la Tepro, care încercau de multă vreme să demonstreze ceea ce justiţia a dovedit, definitiv, abia după asasinarea liderului sindical. Numai că tovarăşul prim-secretar al oraşului, marele iubitor de popor Simirad, anunţase clar, public şi fără drept de apel : dacă sindicaliştii conduşi de Săhleanu protestează în faţa catedralei, va pune tunurile cu apă pe ei. În cel mai curat stil creştin, moldovenesc şi social-democrat, desigur.

Această ultimă flatulenţă verbală a micului ceauşesc din Ghireni venea la puţin timp după alta, comisă cu prilejul vizitei la Iaşi a preşedintelui Republicii Moldova, Petru Lucinschi. Cu napoleonita lui gonflabilă, celebră şi deja cronică, buhaiul din Palatul Roznovanu anunţase norodul bahluiez, în stilul lui pompos, bălţat şi constipat, despre importanta decizie patriotică şi administrativă pe care o luase, înaintea sosirii înaltului oaspete de peste Prut : supervizase un magistral plan de asigurare a securităţii preşedintelui basarabean, plan pe care îl denumise ” Barbarossa „. Da, exact numele pe care Hitler îl dăduse planului de atacare a Uniunii Sovietice. Desigur, dacă v-a buhnit rîsu’, vă înţeleg, deşi cred că ar trebui să pricepeţi că marile spirite se întîlnesc, fie şi peste decenii ori secole.

Cum era şi normal, lumea care mai ştia oleacă de istorie a rîs în hohote de declaraţia serioasă a inteligentului & cultului primare de Bahlui. N-a rîs însă înaltul oaspete basarabean, aşa că oficialii bucureşteni ai ministerului romîn de externe au trebuit să explice, jenaţi, că fosta capitală a Moldovei e condusă de un nene mai ciudat, cu mintea-n colţuri şi sinapse tărcate.

Mistreţul la mitropolie

Cînd am transmis la Londra corespondenţa în care povesteam ultimele tîmpenii debitate de primatul din fotoliul de primar, editorul de la BBC m-a întrebat, şocat, dacă vreau să-l iau ” la mişto ” cu asemenea poveşti inventate. I-am spus că totul e 100 % real şi că presa locală a vuit după ce Simirad şi-a trompeţit noua salvă de flatulenţe, aşa că editorul de la Londra, deşi romîn, a fost şi mai şocat. Dar, în faţa evidenţei, şi-a făcut o cruce mare şi mi-a zis că trăiesc într-un oraş suprarealist, de vreme ce e condus de un asemenea personaj, care debitează tîmpenii publice pe bandă rulantă.

Corespondenţa mea despre ultimele trăsnăi comise de buhaiul simirădesc fusese difuzată în emisiunea BBC de la ora 14. Între timp, slujba de la catedrală se terminase, iar acum oficialităţile ( mai puţin preşedintele Constantinescu, care încă nu ajunsese în Iaşi ) erau în aşa-zisul ” palat mitropolitan „, pentru a ciocni un pahar de vin, oferit de mult-prea-parşivitul Daniel Ciobotea, zis şi ” Danny the Naiba „.

Eram şi eu în sfîntul mega-coteţ al lui DJ Danny, dar nu cu paharul în mînă, ci cu reportofonul BBC agăţat de umăr, făcînd recensămîntul paraschivic al lighioanelor politice, administrative & co. Evlavioasă nevoie mare, evident, turma de notabilităţi, de puteai aduna căldări pline ochi cu pravoslăvnicie şi căpiţe întregi de suflete curate, jertfelnice şi drept-măritoare ale sfintei mari mucenice.

Cum stăteam eu aşa, într-un colţ al sălii, ca un ziarist păcătos & ateu ce mă aflam, văd că se apropie de mine un tandem care putea fi denumit ” Stan şi Bran „, dacă n-ar fi semănat mai mult cu ” Bran & Brănică ” : burduhosul primar Simirad şi mai mărunţelul prefect Vitan. După figura sumbră a mistreţului mai burtos, adică Barbarossa Boss, m-am prins că slugile din subordine îi raportaseră deja despre corespondenţa mea de la BBC, în care prezentasem ultimele tîmpenii simirădeşti. Dar am decis s-o fac pe niznaiul, ca să mă distrez un pic cu omnivorul primăresc.

După ce ne-am salutat, primarul s-a foit puţin pe după chersîc, pe după gard, apoi n-a mai răbdat şi m-a-ntrebat direct, cu o figură constipată : ” Auz’, uăi Luşian, ai dat tu az’ v’on interviu la BiBiSi … ? „. Mdaa, era clar, mistreţul auzise zvon de goarnă. Mi-am stăpînit rîsul şi i-am răspuns, inocent şi tehnic : „Dom’ primar, eu nu dau interviuri la BBC, că nu-s politician, transmit doar corespondenţe „. ” Mă rog, corespondenţi … Ş-ai dat tu az’ v’o corespondenţî la BiBiSi … ? „, a continuat primarele, vizibil impacientat. ” Da, desigur, că doar e Sfînta Paraschiva, şi toată lumea e cu ochii pe Iaşi „, am continuat eu comedia,  pe un ton foarte sobru.

„Şî cre’cî n-ai zîs şeava duşmănos la BiBiSi … „, a urmat replica lui, pe un ton deja ameninţător, dar care îmi lăsa, totuşi, portiţa de scăpare a negării. ” Nu, dom’ primar, doar am relatat ce-a apărut în presa locală despre ultimele dumneavoastră declaraţii : că vreţi să puneţi tunurile cu apă pe muncitorii de la Tepro, planul  Barbarossa … Am reprodus doar exact ce aţi spus dumneavoastră în conferinţele de presă, nimic duşmănos în plus „, i-am răspuns eu, senin şi binevoitor, uitîndu-mă în ochii lui cu o inocenţă de prunc pictat de Rafael.

„Ai spus şi de Barbarossa … ?!! ” , a făcut ochii mari prefectul Vitan, ca şi cum îl pomenisem pe Necuratul în sfînta biserică, în timp ce primarul se făcea negru-vineţiu la faţă, de parcă era frate de sînge cu DJ Danny the Mitropolit. „Ai grijă, nu-i bine deloc ce faci ! „, mi-a strecurat printre dinţi, scrîşnit şi ameninţător, primarul cumătru cu führerul şi cu Fane Balşoiul.

Tonul lui de mafiot politic era deja greţos, dar, fiindcă mai aveam încă o coresponenţă de transmis şi n-aveam timp de scandal, am decis să nu-i răspund vătafului aşa cum merita, deci i-am zis, tot calm : ” De ce adică nu-i bine, dacă redau exact ceea ce aţi spus în public  ? „. Burtosul omnivor s-a făcut mai negru la faţă şi mi-a strecurat iar printre dinţi, tot scrîşnit : ” Sî ştii cî io cu ziarişti di ‘iştea o rezolv simplu – vorghesc cu şefii lor, o datî, di dou’ ori, di trii ori, pîn-îi dau afarî şefii lor „.

În timp ce primarul mă ameninţa ca ultimul interlop cu costum, prefectul se uita la mine cu un aer imobil şi tîmp, avînd figura unei bovine pline de compătimire pedagogică, care îmi spunea şi ea, muţeşte, că ” nu-i bine deloc ce fac „.  Am decis că îmi ajunge doza de mizerie politico-administrativă, cu garnitură religioasă, aşa că i-am zis primarului, pe un ton fără echivoc : ” Tov. primar, ameninţări din astea să transmiţi matale cui se teme, nu mie. La revedere şi suptces în munca socialistă  ! „. Apoi le-am arătat spatele şi am lăsat tandemul patrupedic în zeama festivă de evlavie mitropolitană din carton presat.

Acum, după 17 ani de la întîmplările astea, omnivorul cu cravată e tot în primărie, ca-consilier al actualului primar, cu leafă babană din taxele şi impozitele ieşenilor, dar cu program de două ore pe săptămînă. Vă place sau nu, asta e trista şi dezgustătoarea realitate : în gubernia mentală Romînia, tîrgul suprarealist poreclit ” municipiul Iaşi ” rămîne pe podiumul glodului cerebral şi al mizeriei civico-politice. Mai rămîne să ne vedem peste vreo 20 de ani, ca să facem coadă la piramida unde va fi îmbălsămat micul faraon de Bahlui. Aş zice eu în ce ar trebui îmbălsămat, dar e cald afară, şi ar mirosi prea tare a esenţă de Simirad.

Lucian Postu

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *