Premieri la cazarmă: Soldaţii Năstase, Ponta şi Boc

Până nu demult, în spaţiul românesc era perfect valabilă zicerea: «Cum să te însori, mă, dacă nu ai armata făcută?!». Cu mai multe explicaţii în jurul acestei idei vine maestrul Tudor Gheorghe (Revista forţelor terestre, No. 12/2012), care, printre altele, ne spune că, până a dispărea obligativitatea efectuării stagiului militar, „se considera că, după ce ai făcut armata, erai deja bărbat, puteai să-ţi continui viaţa socială…”. Ei bine, acesta fiind firescul lucrurilor, mai toţi băieţii de vârsta majoratului luau calea comisariatelor militare, pentru formalităţi, şi apoi a cazărmilor, pentru instrucţie, jurământ, aplicaţii, …, ori chiar munci agricole sau de şantier. Aşa stând situaţia, cu cazarma şi câmpul de instrucţie au avut de-a face şi unii care apoi au devenit mari personalităţi, şefi de guverne etc. În aceste rânduri ne oprim asupra ipostazei de soldat prin care au trecut premierii noştri Adrian Năstase, Victor Ponta şi Emil Boc.

Perioada hainelor kaki, atunci când exista obligativitatea efectuării stagiului militar (până în urmă cu zece ani), putea fi una normală, de un an şi patru luni (doi ani, pentru Marina Militară) sau una redusă la nouă luni, pentru cei admişi la facultăţi (celebrii militari T.R.-işti). Într-o vreme, absolvenţii de facultate nu erau chemaţi la arme imediat după admiterea în învăţământul superior, fiind încorporaţi după susţinerea examenului de stat, când urmau un stagiu de jumătate de an. Acesta era echivalent cu şcoala militară de ofiţeri de rezervă, la finalul lui obţinându-se gradul de sublocotenent. După regulile epocii, ca bărbat, nu aveai de-a face cu lucruri de acest fel doar pe motive de sănătate, religioase (când, totuşi, puteai fi luat la „munci”) ori dacă erai unic întreţinător de familie. Însă a fi scăpat de armata pe acest gen de motive îţi putea crea oarecari neplăceri până către vârsta pensiei. Să lăsăm deoparte că şi o însurătoare, care îndeobşte nu se prea poate evita, ridica probleme în preajma perfectării (soacra – „vai, fată, dar de ce n-are băietu’ armată…, n-o fi având vreun beteşug, păcatele mele!”). Dar erau numeroase profesii şi locuri de muncă care condiţionau ocuparea de satisfacerea stagiului militar. De altfel, în formularistica socialistă privind cariera profesională cele mai importante rubrici erau cele care se completau cu date despre originea socială, studii, stagiul militar şi apartenenţa politică. Un cadrist care constata că nu ai depus jurământ militar te putea bloca la avansare ori trebuia să dai explicaţii chiar şi atunci când ajungeai cu tâmple albe… Dar documentarea noastră arată că nimic din toate acestea nu a fost valabil în cazul celor care au ajuns celebri şefi de guverne, precum Adrian Năstase, Victor Ponta şi Emil Boc, care au cunoscut, aşa cum vom vedea, cu bune şi rele, ipostaza de soldat. Recent, pe blog-ul personal, Adrian Năstase a postat fotografia care îl înfăţişează ca soldat cu AKM-ul la piept, dar şi precizarea: „Zilele trecute, am avut o surpriză foarte plăcută. Un fost coleg, cu care am făcut stagiul militar, mi-a trimis o poză din acea vreme. Sunt peste 40 de ani de atunci. El a plecat de mult în Germania, unde este profesor. Ne-am amintit, cu nostalgie, de cele şase săptămâni ale aplicaţiei militare la care am participat, în Munţii Făgăraş, în poligonul de la Cincu, în timp de iarnă. Condiţiile nu erau «extraordinare». Spre exemplu, dormeam într-un cort, neîncălzit, cu 60 de paturi. Doar camera cu bocanci era încalzită. Exerciţiile erau dificile. Imi aduc aminte, de exemplu, de urcările în TAB-uri, cu tot harnaşamentul de iarnă şi cu armamentul din dotare… Comandant era colonelul Stoica, cel despre care a scris şi Petru Popescu în «Dulce ca mierea e glonţul patriei»” (https://adriannastase.ro/2017/09/17/amintiri-din-armata). Victor Ponta şi-a făcut stagiul militar la Regimentul din Lugoj, în perioada 1995-1996. Tânărul recrut, aşa cum apare şi în fotografie (http://www.newsbuzau.ro/politica/2841-foto-a-facut-victor-ponta-armata-sau-nu-cezar-preda-ii-da-inainte-cu-tupeu-si-zice-ca-nu-realitatea-insa-il-contrazice-vezi-aici-amanunte), a îmbrăcat ţinuta kaki după absolvirea, în anul 1995, a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti. Între timp, Victor Ponta a urcat pe scara gradelor militare până la „căpitan”, grad obţinut în anul 2001, pe când avea vârsta de 29 ani şi ocupa o funcţie de demnitate publică (http://www.ziare.com/politica/stiri-politice/ofiterii-din-politica-lista-completa-de-la-ponta-si-crin-la-stolojan-si-kelemen-1176108). De altfel, nici Adrian Năstase n-avea să rămână simplu soldat, potrivit sursei menţionate anterior acesta fiind avansat la gradul de colonel în perioada 2001-2004. Emil Boc, Prim-Ministru în perioada 2008-2012, şi-a efectuat stagiul militar, din septembrie 1985 în iunie 1986, la UM 0412 Feteşti, judeţul Ialomiţa, care în prezent aparţine Jandarmeriei. Jurământul l-a depus pe 27 octombrie 1985. Pentru a evita perioada lungă de cazarmă de un an şi patru luni, sau chiar mai mult dacă intervenea vreo prelungire legată de campaniile în economie (agricultură, şantiere, abataje miniere etc.), fostul soldat, picând admiterea din vară la Drept, a recurs la o stratagemă, îndreptându-se deîndată către munca la o cooperativă agricolă de producţie (CAP). Chiar el declara că „după ce a absolvit liceul şi nu a luat examenul la Facultatea de Drept, ar fi fost nevoit să lucreze un an la CAP pentru a nu fi încorporat în armată: «M-a marcat foarte mult acel moment când trebuia să merg în armată. Auzisem că acolo te prosteşti şi uiţi»” (https://www.ziardecluj.ro/boc-efectuat-stagiul-militar-la-o-unitate-securitatii-vezi-poze-din-armata-cu-primarul-liberal-al-clujului). Foştii colegi de pluton (subordonaţii locotenentului Danilov) îşi amintesc cu plăcere de soldatul T.R. Boc, admis la Filosofie, după rateul la Drept. „Ne înnebunea seara cu poveştile, nu aveai nici o şansă să-l întrerupi. Ştia istorie foarte bine. Porecla lui era Bocuţ. Era haios, aşa. Plinuţ şi cu ochelarii ăia…” (Libertatea, 29 martie 2009). Apoi, tot un fost coleg de armată al Premierului Boc îşi aminteşte despre acesta că “Toată armata a dormit în patul de jos. L-au lăsat băieţii pentru că, fiind mic şi dolofan, îi era aproape imposibil să urce la patul de sus. Bine, el avea o problemă şi la instrucţie, la exerciţiile la bară fixă…”. Totuşi, colegii amintiţi reţin că viitorul Premier „era foarte ascultător când era vorba de sectoare sau de plantoane. Le executa fără să comenteze”. De altfel, unitatea în care şi-a petrecut nouă luni din viaţă Emil Boc era considerată o structură militară de elită. În schimb, spre deosebire de cazul celorlalţi doi premeri, în pofida eforturilor noastre de documentare, nu am identificat nicăieri vreo consemnare asupra faptului dacă Emil Boc a (mai) căpătat grad ofiţeresc ori a rămas simplu gradat T.R., ca şi acum 31 de ani.

– IONEL BOSTAN –

Comentarii

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *