elevi

Școala și piața muncii

În școlile din Japonia nu există personal de curățenie. Elevii înșiși curăță sălile de clasă, holurile, chiar și toaletele. Astfel, de la o vârstă fragedă, ei învață să lucreze în echipă și să se ajute reciproc. Mai mult decât atât, după cât efort depun la curățenie și pentru îngrijirea locului, este puțin probabil să mai fie dispuși să le murdărească. Acest lucru îi învață să respecte munca (proprie și a altuia) și, de asemenea, să respecte locul în care trăiesc. Învață să fie responsabili, disciplinați și civilizați. Este o metodă simplă de educare și pregătire a individului.

În România, școala nu te învață nimic. Totul este doar o fugă după note, iar mare parte din profesori își coordonează activitatea didactică după un singur principiu: materialismul. Democrația a fost prost înțeleasă și s-a trecut în extrema cealaltă, de la disciplină la haos, de la responsabilitate la durere în cot. Școala românească nu mai furnizează resursa umană necesară economiei. Ne-am umplut de avocați, directori și tot felul de purtători de diplome, paradiplome și titluri care nu ne ajută la nimic. Toți retardații sunt doctori în drept sau doctori în economie, iar țara geme de prostie. În România toți se pricep la toate dar nimeni nu este în stare să facă ceva productiv. Și așa am ajuns să-i dăm dreptate lui Băsescu că scoala românească scoate numai tâmpiți. Statul, sau puterea politică mai bine zis, ne încurajează să fim un neam de retardați și de puturoși pentru că suntem mai ușor de condus.  În România nimeni nu mai muncește. E mai simplu și comod să stai la birt pe banii statului. Nu respectăm munca. Nici a noastră și nici a altora.

În piața muncii școala a produs un gol imens. Sute de mii de muncitori calificați și responsabili plecați în străinătate și câteva generații bune ratate de absolvenți care nu știu sau nu vor să facă nimic. Cam asta este rețeta care ne va duce în scurt timp la o țară exclusiv de consum. Când nimic nu se produce nici venituri nu sunt, prin urmare faliment scrie pe fruntea noastră. Azi, umblă vorba că economia duduie, dar totuși bani nu sunt la buget. Antifrauda, mult hulita direcție din cadrul ANAF care ar fi trebuit să se ocupe cu marea evaziunea fiscală, se ocupă astăzi de colectat bani la buget. Da, de colectat. Adică un fel de casieri care umblă din firmă în firmă ”să te impulsioneze” să plătești dările. Mâine – poimâine poate vine și directorul de la Finanțe, vreun prefect sau chiar ministru. N-ar fi rău, pentru că înseamnă că au realizat totuși cine susține statul. Însă chiar dacă ar realiza, problema e că firmele nu mai au de unde să plătească. Forță de muncă ioc, taxele, impozitele și furăciunile mafiilor politico-administrative sugrumă economia, iar firmele se duc dracului cu mic cu mare.

Când Japonia a fost lovită de cele două bombe nucleare și economia distrusă în cel de-al doilea război mondial au luat-o de la zero și au ajuns una dintre cele mai puternice economii din lume. Dacă măine România este să o ia de la zero nu are cu cine. Țara geme de ”specialiști”, dar noi nu știm nici măcar să dăm cu mătura, ce să mai vorbim despre a reconstrui o țară.

Rareș Neamțu

Comentarii

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *