firma-moldova-universal-a-lui-danut-prisecariu-a-scapat-de-o-amenda-de-20.268-de-lei

Așa-i în tenis

În anii 2000, Dănuț Prisecariu era unul dintre cei mai influenți oameni de afaceri ieșeni. Bine ancorat politic, și-a creat un drum la fel de bine conturat și în sfera instituțiilor de protecție a statului. Pe vremea aceea, generalii care dirijau mersurile în servicii și justiție veneau și plecau în funcție de schimbările politice, și prin urmare răspundeau la comezile venite de la jupânii vremii. Dănuț Prisecariu era un astfel de jupân la acea vreme și, ca un personaj obsedat de a avea un control polițienesc-securistic asupra tot ceea ce se întâmpla în jurul său și în sfera lui de acțiune, a acționat cu putere pe această pedală. Și-a creat relații puternice în aceste sfere. Unii zic că și-a găsit protecție pentru ceea ce a făcut sau urma să mai facă. Alții zic că a fost pionul acestor servicii, sau mai bine zis nu a instituțiilor în sine ci a unor personaje din conducerea acestor instituții. Cert e că Dănuț Prisecariu e dovada vie a faptului că statul român este de căcat, că instituțiile statului găsesc corupții și infractorii doar atunci când roadele corupției nu au ajuns și în buzunarele celor care le conduc. Altfel, nu pot să îmi explic cum au lăsat instituțiile statului ca un om de afaceri să facă dispărute vreo 80 de milioane de euro și să plece liniștit din țară fără ca nimeni să-l întrebe nimic. Prisecariu vindea în 2006 Moldova Mall cu suma de 34.5 milioane de euro. Și-a achitat creditul la BCR și a rămas cu vreo 25 de milioane de euro net. La câțiva ani distanță, tot imperiul de afaceri luat moca de la stat de același Prisecariu intră în insolvență, și ulterior în faliment, lăsând o gaură de peste 60 de milioane de euro la bugetul de stat, bănci și parteneri de afaceri. În câțiva ani de la plus 25 la minus 60 înseamnă că multe zeci milioane de euro s-au evaporat fără vreo explicație și fără ca instituțiile statului să facă ceva. Dacă cineva își închipuie că, într-un stat securist ca România poți să scoți 1 milion de euro dintr-o firmă fără ca instituțiile statului să te afle, înseamnă că e naiv. Dacă evapori vreo 80 de milioane înseamnă că cei care trebuiau să te oprească erau pe-o mână cu tine. Cum s-au spălat bănuții și cum s-au învârtit lopețile de euro sigur se știe, dar nu are cine să ne zică.

Azi băncile și alți creditori se chinuie să recupereze ceva din această mega țeapă. Circul e chiar grotesc. O bancă are de recuperat 4,5 milioane de euro și scoate la vânzare o proprietate care valorează puțin sub 2000 de euro. Au fost înșelați, dar nu au cum să se plângă pentru că știu cum au dat banii și unde au dispărut. Dacă un gușter îndrăznește și brăilește mâine un credit de 100.000 de euro sau trage o țeapă la stat, băncile îl îngroapă de viu, sau DNA, DIICOT și SRI îl mai bagă un pic și la bulău. De-a lungul timpului sub tutela acestor instituții de forță s-au furat miliarde de euro din România. Cei care au defectat, precum Sebastian Ghiță, au fost sacrificați și au plătit. Cei care și-au văzut de treaba lor, cum este Dănuț Prisecariu, trăiesc liberi și nevatămați. Și cu bani la purtător. Singurii proști suntem noi, cei care trăim cu impresia că țara se schimbă și credem că lucrurile merg în direcția bună. De fapt, suntem poștiți când de unii, când de alții… vorba lui Toma Caragiu: așa-i în tenis…

Rareș Neamțu

Comentarii

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *