santier apavital

Cine naiba mai muncește în țara asta?

Discutăm ieri cu patronul uneia dintre cele mai importante firme de taximetrie din Iași, Mircea Manolache. După finalizarea discuțiilor pentru rubrica noastră săptămânală „interviurile în oglindă”, trecem la discuții despre administrația locală, despre politică și chiar despre business. Aflu câteva chestiuni care mă miră și mă îngrijorează în același timp.

Omul, chiar dacă în unele aspecte exagerează intrându-i în reflex discursul de politician din campania electorală, pune degetul pe o rană periculoasă din economia românească: lipsa forței de muncă. N-am crezut niciodată că voi auzi că nu există forță de muncă pentru acest domeniu, al taximetriei. Tot timpul am trăit cu ideea, poate și influențat de experiețele personale cu taximetriști, că această meserie o practică cei care n-au un rost în viață și nu au chef de muncă și de un job stabil, activând în acest domeniu doar pentru a avea o ocupație. Nu am crezut în viața mea că această branșă va ramâne fără practicanți.

E ca și cum m-aș fi gândit că un cimitir ar putea da faliment din lipsă de clienți. Ceva de neînchipuit. Totuși, lipsa forței de muncă a devenit prezentă și aici.
Sunt câțiva ani de zile de când oamenii de afaceri se plâng de această problemă. Toți, au reclamat rând pe rând, mai întâi calitatea proastă a forței de muncă, iar mai apoi lipsa ei cu desăvârșire. Fiecare domeniu a avut timpul lui în care a constatat această problemă și nimeni nu i-a ascultat.

Pe de altă parte, cretinii care ne conduc vin și ne propun la fiecare alegeri soluții miraculoase pentru crearea de noi locuri de muncă. Iar lumea votează ca proștii grămadă pentru noi locuri de muncă. Dar noi avem locuri de muncă, dar nu are cine să muncească. Iar în ziua de astăzi problema cea mai gravă din economie este descreșterea numerică și calitativă a forței de muncă.

Mulți se întreabă de ce. Răspunsul este simplu și îl găsim în cei aproape 30 de ani de democrație, timp în care am fost conduși de niște imbecili. O combinație tâmpită între politicieni proști și sindicaliști pe măsură, care n-au avut tangență în viața lor cu ceea ce reprezintă economia reală, concurențială, și care au generat niște monstruozități legislative care și-au arătat efectele adverse sau perverse în timp.

Forța de muncă tânără, bine calificată, a luat drumul Occidentului unde este renumerată suficient de bine. Alte câteva generații de oameni în putere au ieșit la pensie înainte de vreme beneficiind de tot felul de ordonanțe cu dedicație. Zeci de mii de oameni din Poliție, Armată, Servicii și poate alte domenii ies la pensie la 40-50 de ani. După ce că au frecat menta în slujba statului fără să facă nimic notabil, se pensionează după doar câțiva ani în câmpul muncii.

Statul încurajează nemunca printr-o căruță de indemnizații acordate puturoșilor care pun ștampila cum trebuie. O țară de asistați. Uite așa, din economie au dispărut câteva milioane bune de români care ar fi trebuit să se afle în câmpul muncii. Această diminuare necontrolată a destabilizat economia și începe să arate efectele.

În Iași, cunosc zeci de patroni care se plâng că nu găsesc oameni să angajeze, iar cei puțini care mai dau curs anunțurilor nu sunt serioși, responsabili sau suficient de pregătiți. Generațiile care vin nu dau semne că pot remedia acest imens gol de cantitate și calitate din piața muncii. Și atunci, vine întrebarea, cine naiba va mai munci în țara asta?

Rareș Neamțu

Comentarii

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *