Doi psihologi ieseni la interviurile 7 Est

0
3,741 views

Ioana Monica Ciolan: „Este important sa mergem la psiholog si ca metoda de preventie a starilor critice si ca modalitate de autocunoastere”

Antoaneta Andreea Muraru: Adeseori problemele cu care oamenii se confrunta nu sunt ale lor, ci sunt ale societatii”

Cand apeleaza iesenii la serviciile unui psiholog si din ce motive sau ce trebuie sa facem pentru a scapa de stres sunt doar cateva din intrebarile la care ne-au raspuns Ioana Monica Ciolan si Antoaneta Andreea Muraru.

  1. Ce ne puteti spune despre dumneavoastra si despre domeniul in care activati? Aveti o definitie personala a “psihologului”?

Ioana Monica Ciolan: Sunt psiholog si psihoterapeut format in terapia ericksoniana, hipnoza si programare neuro-lingvistica si activez atat la cabinetul propriu, cat si in cadrul unui departament pentru studenti din Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr. T. Popa”, unde derulez activitati de consiliere si orientare profesionala si consilliere psihologica. Sunt implicata in mai multe proiecte care vizeaza atat lucrul cu adultii, cat si cu copiii si adolescentii, activitati care au scopul de a promova rolul psihologului in societate, activitati care contribuie la dezvoltarea socio-emotionala a persoanelor.

Din punctul meu de vedere, psihologul este un facilitator, un ghid in calatoria pe care o are de parcurs clientul care ajunge la cabinetul psihologic. De cele mai multe ori, oamenii se asteapta sa primeasca sfaturi, indicatii si prescriptii clare din partea psihologului, insa este foarte important sa ne diferentiem de modelul medical si sa construim o relatie terapeutica bazata pe cooperare, deschidere si incredere. Psihologul este specialistul care cu ajutorul clientului identifica zonele problematice si incurajeaza adoptarea de perspective noi si solutii adaptate la individualitatea clientului.

Antoaneta Andreea Muraru: Numele meu este Antoaneta Andreea Muraru si sunt doctor in psihologie, psiholog clinician si psihoterapeut de cuplu si familie. Practica mea in acest domeniu se intinde pe aproape doua decenii si cuprinde proiecte de asistare terapeutica a indivizilor, cuplurilor, familiilor si comunitatilor in diverse contexte profesionale (atat institutionale, cat si private), elaborarea de programe terapeutice in echipe de co-terapie, de reflectie si in echipe multidisciplinare. Sunt formator-supervizor pentru terapeutii aflati la inceput de drum si concep programe de dezvoltare personala si profesionala destinate atat terapeutilor, cat si altor comunitati profesionale. Colaborarile mele cu mediul ONG iesean (de care sunt foarte atasata) vizeaza cu precadere munca cu adolescentii, asistarea femeilor si copiilor care au cunoscut experienta violentei domestice si a abuzului si suportul psihologic acordat familiilor care se confrunta cu saracia sau care traverseaza perioade dificile. De-a lungul anilor, am conceput si livrat programe de instruire in practici terapeutice in lucrul cu discriminarea, trauma, abuzul si violenta domestica destinate profesionistilor.

In ultimii ani preocuparile mele au vizat abordarile postmoderne din domeniul stiintelor umaniste si implicit, din domeniul psihoterapiei. Un principiu important al muncii mele se refera la valorizarea diferitelor voi si perspective, la pluralitatea semnificatiilor acordate unui eveniment si la munca in echipa terapeutica sau in echipa de reflectie. In practica mea privata, de cativa ani, lucrez intr-o astfel de echipa (impreuna cu o psihoterapeuta, Nicoleta Dumitru, care imi este si prietena foarte draga), ceea ce da persoanelor asistate ocazia de descoperi alte puncte de vedere, de a auzi  experiente din viata altcuiva si de a-si auzi povestea repovestita de catre altcineva.

Cu un interes deosebit pentru terapia narativa – o terapie a solidaritatii – si pentru practicile terapeutice postmoderne, imi propun ca, prin munca mea, sa fac auzite vocile marginalizate din societate. Cred in acceptarea pluralitatii si in deconstruirea discursurilor sociale dupa care oamenii isi conduc viata.

  1. Ce presupune mai exact aceasta meserie? Ce calitati trebuie indeplinite pentru a fi un psiholog de succes?

Ioana Monica Ciolan: Este o meserie frumoasa, complexa, solicitanta, dar care imi aduce foarte multe satisfactii pe plan profesional si personal.

Un psiholog poate profesa in mai multe institutii si contexte (in spitale, in scoli, in institutii publice sau private, penitenciare, cabinete, etc), in consecinta activitatile por fi diferite, chiar daca la baza regasim aceeasi idee centrala: psihologul ofera sprijin de specialitate oamenilor care ajung in cabinetul sau.

Indiferent de ramura in care ajunge sa profeseze un psiholog, este necesar sa detina un set de abilitati, calitati care sa il ajute in activitatea sa profesionala. Aleg sa le mentionez pe cele mai importante si cu un impact major.

Consider ca un psiholog de success este o persoana altruista, dornica sa isi ajute semenii, care are foarte multa rabdare si este deschis catre comunicare. Este o persoana empatica, care reuseste sa isi inteleaga clientii fara sa le judece alegerile, gandurile, deciziile. Este o persoana care ar fi bine sa aiba un simt de observatie foarte bine dezvoltat, cu o capacitate de atentie si concentrare foarte ridicata si cu o atitudine foarte deschisa. Este persoana care este acolo sa il asculte, sa il inteleaga si sa il incurajeze spre cautarea de solutii.

De asemenea, este foarte important ca specialisti sa ne dorim sa evoluam, sa ne informam, sa crestem atat din punct de vedere al cunostintelor, cat si din punct de vedere emotional.

Antoaneta Andreea Muraru: O schimbare importanta a practicii psihoterapeutice adusa de paradigma postmoderna descurajeaza rolul terapeutului ca detinator al cunoasterii si al puterii. Abordarea mea este diferita de modelul medical, are o pronuntata nota de colaborare, nu-mi asum rolul de expert in diagnosticarea problemelor pe care oamenii le aduc cu ei si nu  formulez prognosticuri. Invit persoanele sa inceapa conversatia comuna cu definitia pe care ele insele o dau problemelor cu care se confrunta. Exista totusi cateva exceptii legate de situatii in care se impune asumarea unui rol de agent al controlului social si acestea se refera cu precadere la situatii de abuz, violenta sau nedreptate sociala.

„Succesul” in practicarea unei profesii poate fi definit in moduri foarte variate, iar in ceea ce priveste practicarea psihologiei consider a fi de succes abordarea unei atitudini foarte respectuoase in fata vietilor si problemelor persoanelor asistate si de a exprima solidaritatea cu acestea.

In munca mea, clientul este considerat expert in propria sa viata, iar terapeutul este doar expert in construirea unei conversatii care sa aduca la lumina identitatea preferata a clientului (umbrita uneori de problema). In calatoria pe care o fac impreuna cu persoanele asistate prefer sa calatoresc fara bagaje, adica fara presupuneri, ipoteze, prejudecati sau adevaruri „fixe”. De asemenea, in conversatia terapeutica fac publice valorile, opiniile si preferintele mele, iar aceasta transparenta a conversatiei inspira adeseori persoanele sa impartaseasca cu mai multa usurinta din problemele lor si construieste increderea.

Adeseori propun clientilor metafora unei calatorii cu masina in care ei sa detina controlul volanului, eu fiind doar un calator alaturi de ei. 

  1. Romanii priveau in trecut cu suspiciune persoanele care apelau la un psiholog. S-a schimbat aceasta atitudine?

Ioana Monica Ciolan: Prin prisma experientelor profesionale, cred ca aceasta atitudine s-a schimbat mult si in bine, in sensul ca oamenii sunt mai deschisi si iau in considerare ideea de a apela la serviciile psihologice. Este adevarat ca multe persoane ajung la cabinet in perioada de criza, cand lucrurile sunt serioase, cand consecintele negative sunt intense si de cele mai multe ori doresc sa gaseasca solutii rapide ale problemelor lor.

Se observa si deschiderea parintilor de a veni sa discute cu un specialist aspecte referitoare la modul in care ar fi bine sa reactioneze fata de copiii lor, cum sa depaseasca situatii mai delicate si dificile, cum sa comunice eficient cu copiii lor, cum sa dezvolte o relatie armonioasa cu ei.

De asemenea, terapia de cuplu a castigat mult teren si partenerii incearca sa isi rezolve situatiile problematice pentru a putea ajunge la o relatie functionala.

Bineinteles ca inca este inradacinata conceptia potrivit careia doar oamenii nebuni ajung la psiholog, inca se confunda psihologul cu psihiatrul, de aceea oamenii au nevoie de informare si clarificare in privinta acestor aspecte.

Antoaneta Andreea Muraru: Pe masura ce psihologii si psihoterapeutii nu vor mai fi perceputi ca experti in tulburari si disfunctii, ci ca si profesionisti responsabili de crearea unor situatii si contexte sociale in care oamenii sa redescopere speranta si solidaritatea, vor disparea tendinta de a eticheta persoanele care apeleaza la aceste servicii si suspiciunea cu privire la discernamantul lor.

Imi doresc mult sa dispara aura de secret, mistic sau ezoteric care invaluie adeseori serviciile oferite de breasla noastra si sa existe curaj si deschidere pentru a povesti despre probleme si nedreptati impreuna, in lumina. Adeseori problemele cu care oamenii se confrunta nu sunt ale lor, ci sunt ale societatii si de aceea ar fi bine sa fie abordate in societate (ma refer aici la probleme precum violenta domestica, marginalizare, discriminare, saracie etc.)

  1. Traim intr-o lume guvernata de stres, crize de timp, lipsuri, etc. Ce ar trebui sa facem pentru a ne mentine calmul si a gasi o cale de relaxare?

Ioana Monica Ciolan: Este adevarat ca traim intr-o lume in care presiunea este mare, suntem cu timpul limitat, avem multe lucruri de facut si functionam pe modul ”automat” fara sa realizam cu adevarat ce facem, ce gandim, ce si cum ne simtim. Este recomandat sa putem imbina sarcinile de zi cu zi cu activitati de timp liber. Asta presupune o buna organizare a timpului, o buna autocunoastere si o decizie constienta. Cand adresez intrebarea ” Ce ati facut in ultimul timp pentru dvs si starea dvs de bine?”, multe persoane nu reusesc sa raspunda pentru ca imediat se justifica spunandu-mi cat de multe lucruri au de facut in fiecare zi.

Studiile de specialitate ne arata ca sportul, activitatile care au la baza meditatiile, yoga, mindfulness ne ajuta sa fim mai in contact cu propria noastra persoana, cu emotiile si gandurile noastre.

In concluzie, cred ca este nevoie sa ne propunem , sa vrem si sa facem constient diferite activitati pentru a putea sa ne relaxam.

Antoaneta Andreea Muraru: Cred cu tarie ca oamenii au deja raspunsul la aceste intrebari, din istoria lor personala. Pentru fiecare persoana relaxarea functioneaza diferit si fiecare cunoaste propriile modalitati de a se relaxa. Printre cele mai frecvent mentionate modalitati de detensionare si relaxare apar conversatiile importante sau semnificative cu oameni dragi, activitatile fizice si cele sportive, meditatia si practicarea unor hobby-uri. Cred ca ne relaxeaza tot ceea ce ne conecteaza cu visurile, relatiile, sperantele si planurile noastre preferate.

  1. Care sunt semnele ce ar trebui sa ne indice necesitatea unei evaluari psihologice? 

Ioana Monica Ciolan: Consider ca este important sa mergem la psiholog si ca metoda de preventie a starilor critice si ca modalitate de autocunoastere.

In schimb, atunci cand functionalitatea noastra zilnica este serios afectata din cauza unor situatii, stari, comportamente este urgent sa ajungem sa discutam si sa fim evaluati de un profesionist. Rolul nu este de a pune neaparat o eticheta de tipul normal sau anormal, cat mai degraba de a avea un punct de plecare in procesul de interventie psihologica.

De asemenea, cand calitatea relatiilor cu ceilalti este serios deteriorata, este indicat sa avem curajul sa discutam despre asta petru a putea gasi o cale de iesire din impasul respectiv.

Antoaneta Andreea Muraru: Fiecare persoana are propriul prag pana la care disconfortul este tolerabil si doar ea stie care este acel prag. Cred ca un indicator important pentru o persoana care ar putea solicita asistenta terapeutica este existenta unei singure modalitati de a se descrie, a unei singure povesti pe care o mai poate spune despre sine si despre viata ei. Este ca o intemnitare a ei. Cand unica poveste pe care cineva o spune despre sine este relatata in termeni precum esec, ratare, neputinta, durere, rusine etc., atunci poate ca este momentul sa primeasca provocari si sa poarte anumite conversatii asistate pentru a descoperi povesti si identitati mai confortabile din viata sa.

  1. Care sunt cele mai intalnite probleme psihologice cu care se confrunta iesenii?

Ioana Monica Ciolan: Desi nu am o statistica clara referitoare la acest aspect, pot raspunde in functie de cazurile care ajung in cabinetul meu de psihoterapie. Cele mai multe cazuri cu care lucrez se regasesc in sfera tulburarilor anxioase, fie ca vorbim de fobii, atacuri de panica, anxietate generalizata sau anxietate sociala. De asemenea, prevalenta persoanelor afectate de depresie este in continua crestere, stresul de la locul de munca, dificultati in relatia de cuplu, stare de nemultumire generala.

In categoria copiilor si adolescentilor, tulburarile anxioase sunt prezente, fie ca vorbim de anxietatea de performanta, anxietatea sociala sau anumite fobii. De asemenea, unii din adolescenti au dificultati majore in a avea relatii apropiate cu parintii si se simt lipsa sprijinului, a suportului si a afectiunii.

De asemenea, numarul persoanelor care aleg sa lucreze cu mine pentru a se dezvolta personal, pentru a putea sa isi imbunatateasca anumite abilitati, cum ar fi managementul emotional, sunt in continua crestere.

Antoaneta Andreea Muraru: Cred ca in ultimii ani fenomenul sentimentului de esec personal a crescut exponential, probabil nu a fost nicicand atat de usor de accesat, mai ales pentru ca in zilele noastre presiunea de a fi „adecvat” este si ea uriasa. Si aici ma refer la presiunea de a indeplini asteptarile societatii careia apartinem. Adecvarea presupune adeseori existenta unor standarde, iar perceptiile legate de ceea ce este „normal” pot duce la marginalizare, la sentimente de esec, de ratare si la izolare. Societatea  stabileste criterii pentru parinti de succes, copii de succes, relatii de succes, familii de succes, case de succes, corpuri de succes,  cariere de succes, iar orice deviere este considerata ca frizand anormalitatea.

Adeseori oamenii apeleaza la noi intrebandu-ne: „Sunt suficient de curajos? De independent? De sanatos? De bogat? Sunt prea sensibil? Prea emotional? Prea incet? Prea deschis?”. Cu totii purtam in mintea nostra liste de pe care incercam sa bifam lucruri, fara a fi neaparat constienti de acestea. Iar cand descoperim ca nu indeplinim criteriile pentru normalitate, apar sentimente de jena, rusine, inadecvare, ura de sine, desconsiderare si panica.

  1. Ce alta meserie ati fi ales daca nu ati fi urmat drumul psihologiei?

Ioana Monica Ciolan: De mica mi-am dorit foarte mult sa ajung sa fiu educatoare si asta pentru ca imi plac foarte mult copiii. Chiar daca nu am ajuns sa fiu educatoare, lucrez si acum cu copiii in cabinet si imi place foarte mult acest lucru pentru ca pot intra foarte usor in lumea lor si ma pot transpune in pielea lor.  Cred ca indiferent ce as fi ajuns sa fac, punctul comun este relationarea cu ceilalti si ajutarea oamenilor intr-un sens sau altul. Simt ca asta este menirea mea, ma implineste, imi da energie, chiar daca stiu ca fiecare persoana este responsabila pentru viata ei, alegerile ei si modul in care intelege ceea ce i se intampla.

Antoaneta Andreea Muraru: Probabil una care sa vizeze justitia sociala. As fi fost jurnalista, actrita, regizoare sau scriitoare sau poate as fi cantat intr-o trupa rock despre teme sociale sau as fi gasit o cale de a ma implica in viata societatii. De altfel, arta este foarte prezenta in multe forme ale ei in conversatiile mele terapeutice.

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here