Cum să fii și cu … , și cu banii luați (varianta de partid)

0
437 views

Nu știm de ce o devenit foncția de prefect așa de căutată, că numai belele aduce. Aia n-ai voie, ailaltă la fel, stai în birău, mai ieși la câte o tăiere de pamblică, dai o țirculară și aștepți ziua de salar. Da, dar poziția și relațiile nu sunt de dat deoparte, așa că, de cum se proptește câte un prefect, încă vreo duzină se agită să-l deie jos, ca să ajungă să … vorba aia. Unu din ei ar fi dom plotonier Relu Chelaru. Zice o bârfă de subsol cum că tare ar fi vrut să steie la birăul unu, așa că o luat-o pe firul apei până la Dâmbovița, apoi un pic pe ea, că-i navigabilă pentru pantofi și-ar fi ajuns la nea Codrin Ștefănescu, călăuzit de un nene care știa cum merge trebile. Lumea zice că intrarea la musiu se plătește, așa că și omu ar fi dat plicu cu doi ori zece la cincea epuroi, sub formă de finanțare nerambursabilă, firește. Nea Codrin, cum n-are posturile de prefecți în buzunaru de la chept, l-ar fi trimis înapoi pe nea omu, să face rost de niște primăreți mai sfioși la neuron, care să-l facă de cacao pe actualul prefect, că nu-i bun, e acru și nu ține postu mare. După asta, treaba ar fi fost gata făcută. Actualul pe făraș, dom Relu la butoane. Dar toată treaba asta s-o făcut fără ca filiala să se prinză și când s-o prins, …  o ieșit țircus. Și aici, și la capitală, astfel încât dom Codrin o băgat capul sub birou, nu răspunde la telefoane și tot tacâmul, lăsându-l pe dom pretendent mai ușor la bozonar și cu elanul în bernă. Adică, ca-n partid.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here