Proiectul municipalității de amenajare peisagistică a zonei din preajma Teatrului Național a stârnit o controversă tot mai aprinsă legată de mutarea clădirii provizorii care adăpostește așa-zisul Teatru CUB. Peste noapte, o parte din ieșeni nu mai vor parcuri și spații verzi, ci s-au trezit mari iubitori de cultură. Nu mai vor spații aerisite, ci se dau de ceasul morții strigând că li se distruge „teatrul”, în fapt o magazie total inestetică plasată în coasta unei clădiri care ocupă primele locuri în topul celor mai frumoase teatre din lume.
De fapt, problema nu e că municipalitatea intenționează să mute Teatrul CUB, ci lipsa totală de interes pe care conducerea Teatrului Național a manifestat-o de ani buni față de felul în care își gestionează spațiile și, mai ales, cum a ajuns să tolereze mizeria și aspectul degradant acumulate de-a lungul timpului în jurul clădirii celui mai vechi teatru din România.
Alei strâmbe cu pavajul distrus, smocuri de iarbă crescute alandala, tot felul de fierătanii și resturi de decoruri abandonate în zona Uzinei de Teatru, containere de gunoi plasate fix în mijlocul curții, barăcile de la Iasicon rămase de pe vremea reabilitării clădirii, iar peste toate aceste mostre de „civilizație culturală” tronează un management dezastruos al Teatrului Național, niciodată interesat de gospodărirea și protejarea identității vizuale a clădirii în care funcționează.
Ei bine, după ani de zile în care au lăsat decorurile să putrezească în ploaie, abia pe 8 mai, anul acesta, șefii Naționalului au dat un anunț pe Facebook în direcția căutării unui spațiu de depozitare. Interesant este faptul că în anunț se specifică faptul că acesta poate fi o hală “fie situată în municipiul Iași sau în comunele limitrofe”. Așadar, depozitul poate fi și prin Aroneanu sau Rediu. Prin urmare, proximitatea unui depozit de decoruri nu este chiar necesară pentru funcționarea Teatrului CUB, acesta fiind unul dintre argumentele aduse împotriva mutării acestuia.
În acest context, apelul conducerii Teatrului Național pentru “salvarea” Teatrului Cub este unul ipocrit.
„Distrugerea Teatrului CUB ar însemna un semn catastrofal pentru cultura românească, pentru mișcarea teatrală de la noi și din afara granițelor: prima sală de spectacole construită în România, după multă vreme, urmează să fie și primul Teatru distrus!”, zic oficialii de la Național, tocmai cei ce au lăsat să fie distrusă propria curte, printr-un dezinteres cras.
Acum, când municipalitatea vine și le face curat în cocină, sar în sus și mimează preocuparea pentru prestigiul teatrului ieșean.
„Ni se distruge maghernița!” strigă ei din mijlocul gunoiului.
Dimpotrivă, domnilor directori, vi se igienizează curtea de care nu v-a păsat niciodată, lăsând ca primul Teatru Național din România să fie sufocat de mizeria unui maidan.
