Într-o democrație în care „voința poporului” se vrea suverană, o ieșeancă provoacă sistemul la o confruntare inedită în instanță. Într-un gest fără precedent, Cornelia Hrișcu cere Curții de Apel Iași anularea hotărârii Curții Constituționale prin care alegerile prezidențiale au fost anulate după turul I, acuzând CCR de abuz de putere, încălcarea suveranității poporului și numirea arbitrară a unui președinte „neales”. Procesul se anunță o piatră de hotar pentru relația dintre instanțele de drept comun și instanța supremă în materie constitutional, cazul gravitând în jurul unei întrebări fundamentale pentru sănătatea democrației românești – poate o instituție aflată la vârful ierarhiei constituționale să greșească și să nu fie trasă la răspundere niciodată?
Cu două zile înainte de alegerile prezidențiale, o parte dintre români încă se mai chinuie să demonstreze că decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale de anul trecut a fost un abuz. În acest sens, o ieșeancă a atacat decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale.
Curtea de Apel Iași. Sala 3. Într-o liniște aproape ironic solemnă, completul de judecată notează: „Părțile lipsesc.” Nu e nevoie de prezența fizică pentru ca miza să atârne greu: o simplă cetățeancă din Iași cere în justiție anularea unei hotărâri a Curții Constituționale a României (CCR) – decizia istorică prin care alegerile prezidențiale din decembrie 2024 au fost anulate chiar în ziua turului al doilea, printr-o acțiune fără precedent în România.
Reamintim faptul că, la turul de scrutin din decembrie 2024, în timp ce întreaga țară se pregătea să voteze, CCR a invalidat scrutinul în desfășurare invocând riscuri sistemice legate de manipulare digitală și lipsa corectitudinii în campanie. Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024 a întrerupt procesul electoral și a aruncat România într-o criză politică fără precedent. În acest peisaj, o femeie din Iași cere instanței să restabilească ordinea constituțională și, în esență, să spună că CCR a greșit.
Cornelia Hrișcu susține că dreptul ei fundamental de a vota a fost încălcat. Votul ei exprimat în primul tur, pe 24 noiembrie 2024, a fost anulat. Mai mult, în turul II nu a mai avut cui să-i aplice ștampila. În mod simbolic, spune că a fost tratată „ca un cetățean fără drepturi electorale”, iar CCR a acționat dincolo de competențele sale.
„Curtea Constituțională nu a respectat procedurile legale, nu a oferit nicio cale de contestare și a acționat ca un legiuitor negativ, dar fără niciun control al deciziilor sale”, susține Hrișcu în acțiunea sa.
CCR – autoritate publică sau stat în stat?
Punctul forte al cererii formulate de reclamantă este o întrebare fundamentală: este Curtea Constituțională o autoritate publică ale cărei decizii pot fi contestate în instanță, atunci când afectează drepturi fundamentale?
CCR, prin lipsa de reacție – nu a formulat nicio întâmpinare – pare să se bazeze pe un principiu constituțional solid: nimeni nu poate controla deciziile sale. Iar Curtea de Apel Iași îi dă dreptate, într-o decizie motivată pe larg: „instanțele judecătorești nu pot controla legalitatea actelor Curții Constituționale, care îndeplinește atribuții cu caracter jurisdicțional și constituțional, exclusiv reglementate de Constituție.”
Reclamanta acuză că decizia a fost luată în afara oricărui cadru de transparență. CCR s-ar fi autosesizat, fără vreo sesizare legal admisibilă, pe baza unor documente ale CSAT, nedesecretizate integral, și fără a cita candidații sau cetățenii. Mai grav, susține ea, hotărârea a fost emisă după începerea votului în diaspora, adică într-un proces deja în desfășurare.
Hrișcu arată că această hotărâre a CCR este un „act administrativ normativ” care ar trebui să fie supus controlului instanței de contencios administrativ, pentru că nu are caracter jurisdicțional – nu rezultă dintr-un litigiu.
Într-un alt pasaj din acțiunea depusă, reclamanta acuză CCR că a „numit” un președinte interimar, cu depășirea mandatului constituțional, până la data de 4 februarie 2025. Astfel, pentru prima dată în istoria post-decembristă, România ar fi avut un șef de stat fără legitimitate democratică, dar cu girul „suveranității Curții Constituționale”, acuză reclamanta.
Justiția română se spală pe mâini
Deznodământul nu este surprinzător: Curtea de Apel Iași s-a declarat necompetentă. Judecătorii susțin că actul contestat este unul constituțional, nu administrativ, iar Legea fundamentală nu prevede nicio cale de atac împotriva unei hotărâri CCR. Cu alte cuvinte, indiferent de fondul plângerii, instanța nu are dreptul să judece.
În spatele unei plângeri aparent formale stă o întrebare fundamentală pentru sănătatea democrației românești- poate o instituție aflată la vârful ierarhiei constituționale să greșească și să nu fie trasă la răspundere niciodată? Cazul Corneliei Hrișcu ar putea deveni simbolul unei crize de reprezentare și al unei justiții captive între textul legii și spiritul democrației.
