La Spităluțul de Copchilași agitație mare, stimabile! Pe holuri, miros greu de clor amestecat cu parfumul unei capodopere culinare, ce tocmai ieșea din cazanele venerabilului jupân Coman. Acest filantrop modern, furnizor de vaxuri și lături pe bază de contract public, tocmai își livra faimoasa „supă de rugină cu aromă de zdreanță”, pe mărunte meleoane devalizate din bugetul statului.
Zilele trecute, au fost aduși acolo niște bieți copchilași, sosiți de pe tărâmuri africane și purtând în firavele lor trupuri fioroasa malarie. Părea o bătălie grea pentru știința medicală. Dar n-a fost să fie așa, căci n-au bănuit savanții ce armă secretă posedă jupân Coman în polonic!
Ora prânzului. Sora de serviciu intră tacticos în salon, purtând triumfător o strachină plină cu borhotul patentat de bravul nostru antreprenor. O substanță cenușie, tremurătoare, cu reflexe de unsoare de căruță. Ei bine, în clipa când masa a fost așezată pe noptieră, s-a produs miracolul! Agenții patogeni ai malariei, microbi cu state vechi în savană, au scos speriați capul la suprafață să vadă ce se întâmplă. S-au uitat lung la strachina lui Coman, s-au îngălbenit de groază și au slobozit un răgnet de disperare!
„Aferim, fraților! Să fugă cine poate!”, au strigat paraziții în dialectul lor microbian. „Decât să digerăm mizeria asta criminală, mai bine ne întoarcem în deșert!”
Și fără să mai stea pe gânduri, bibicilor, hoardele de microbi au părăsit instantaneu bieții copchilași. Au sărit pe geam și-au rupt-o la fugă pe jos, glonț spre Africa, fără să mai aștepte trenul de miazăzi! Copiii s-au vindecat pe loc de uimire, iar jupân Coman s-a declarat profund jignit de acest flagrant sabotaj la adresa comerțului național.
Notă a autorului: Evident, cele de mai sus reprezintă o pură ficțiune și o glumă amară. Totuși, privind la standardele și contractele dubioase care mai bântuie uneori prin spitalele noastre, parcă scenariul ăsta n-ar fi chiar atât de departe de cruda realitate…
