Cum arată cei mai frumoși actori români? Există un tip de frumusețe la un actor care nu se explică doar prin trăsături. E ceva care ține de felul în care se mișcă pe scenă, de privire, de felul în care un rol se lipește de fața unui om până nu mai știi unde se termină actorul și unde începe personajul.
Cei mai frumoși actori români nu sunt o listă de chipuri frumoase. Sunt o galerie de bărbați care au avut, fiecare în felul lui, o prezență care nu putea fi ignorată, o calitate a atenției pe care o stârneau pur și simplu existând pe ecran sau pe scenă.
Am ales câțiva dintre ei. Verificat, cu fapte reale, fără prea multă înfloritură.
Cei mai frumoși actori români: Florin Piersic, Fat-Frumos care a refuzat să îmbătrânească
Născut pe 27 ianuarie 1936 la Cluj, Florin Piersic e poate cel mai iubit actor român în viață. Și nu neapărat pentru că a jucat cel mai bine din toți, ci pentru că a întruchipat un tip de bărbat pe care România anilor ’60-’80 și l-a dorit: viteaz, cald, cu umor și cu un farmec care nu ținea de costum sau de decor.
La începutul carierei era descris drept „june prim” și „Fat-Frumos al cinematografiei autohtone”. Pentru femei, recunoștea el însuși, a fost mereu „actorul care a reprezentat un justiţiar, pistolar, macho”, un sex symbol al ecranului românesc. Rolul care l-a consacrat definitiv a fost Mărgelatu, personaj care a rămas, pentru multe generații, poate cel mai iubit din cinematografia românească.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București și s-a alăturat distribuției Teatrului Național în 1959. A jucat în peste patruzeci de filme, a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în 1967 și a primit premiul pentru întreaga carieră la TIFF în 2009. S-a căsătorit de trei ori: cu Tatiana Iekel, cu Anna Széles și, din 1993, cu Anna Török.
Adrian Pintea: cel mai frumos melancolic
Oana Pellea l-a descris cu o frază care nu mai are nevoie de nimic adăugat: „A greșit țara în care s-a născut. A greșit și timpul.”
Adrian Pintea s-a născut pe 9 octombrie 1954 la Beiuș, județul Bihor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1979, la clasa profesorului Petre Vasilescu. A jucat Romeo și Hamlet în teatru, Iancu Jianu în filmele regizate de Dinu Cocea, Veronica Micle a lui Eminescu în „Un bulgăre de humă” al lui Nicolae Mărgineanu, și ultimul său rol de mare importanță internațională l-a primit de la Francis Ford Coppola, în „Youth Without Youth” (2007).
Era un copil, povestea sora lui, „foarte frumos, sensibil, afectuos, extrem de generos”. Ca adult, acea frumusețe s-a transformat în ceva mai complicat: o melancolie vizibilă chiar și fără replici, o privire care comunica mai mult decât spuneau scenariile.
A fost profesor universitar de actorie, a publicat cărți, a scris versuri, a iubit caii. A murit pe 8 iunie 2007, la 53 de ani, de complicații ale cirozei hepatice. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, condus pe ultimul drum de familie, colegi și calul său, Duran.
Cei mai frumoși actori români: Geo Costiniu, Alain Delon al României
Supranumit „Alain Delon al României” pentru frumusețea sa distinctă și prezența sa carismatică, Geo Costiniu a fost idolul tinerilor în anii ’70.
S-a născut pe 23 aprilie 1950 în București. De la opt ani juca în televiziune, considerat unul dintre copiii „minune” ai ecranului românesc. La 14-15 ani urca pe scena Casei Studenților alături de studenții la teatru. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1973, unde i-a avut profesori pe Dem Rădulescu și Octavian Cotescu, iar în studenție a debutat la Teatrul Bulandra, sub îndrumarea lui Liviu Ciulei.
Rolul care l-a consacrat a fost cel al motociclistului rebel Vali Abrudan din filmul „Septembrie” (1978), regizat de Timotei Ursu. A rămas actor la Teatrul Giulești, actualul Odeon, pe care îl considera teatrul lui de suflet.
„Am fost însurat de cinci ori cred că spune că tot timpul eu mi-am căutat idealul. A fost ca un fel de loz în plic, mai tragi o dată, mai tragi o dată”, spunea el despre viața lui sentimentală.
S-a stins din viață pe 12 noiembrie 2013, la 63 de ani, răpus de adenocarcinom hepatic pe fond de ciroză. A murit sărac, departe de lumina în care trăise, cu puțini oameni în jur.
Iurie Darie: zâmbetul care nu se putea stinge
Frumusețea lui Iurie Darie era de altă natură. Nu impozantă, nu tenebroasă, ci luminoasă, caldă, cu un zâmbet care ajungea la spectator înainte de orice replică.
S-a născut pe 14 martie 1929 la Vadul-Rașcov, Soroca, azi în Republica Moldova. Refugiat în România cu ultimul tren în timpul războiului, a crescut trecând prin mai multe orașe, până a ajuns la București, unde a dat examen la două facultăți simultan: Institutul de Arte Plastice și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A intrat la ambele. A ales actoria.
A absolvit în 1952, la clasa profesorilor Mihai Popescu și Marietta Sadova, și a debutat în cinematografie în 1953, în „Nepoții gornistului”. A interpretat roluri memorabile în peste 50 de producții, a fost actor al Teatrului de Comedie din București și a rămas în memoria colectivă prin personajele din seria „Brigada Diverse” și din „S-a furat o bombă”.
Mai puțin știut: Iurie Darie era și un talentat caricaturist și grafician. Desena cu umor portrete ale colegilor de scenă, uneori cu ambele mâini. La emisiunile TV pentru copii apărea desenând în direct, o prezență la care copiii anilor ’60-’70 s-au uitat cu gura căscată.
A murit pe 9 noiembrie 2012, la 83 de ani, înconjurat de cei dragi. A spus, vorbind la un moment dat despre propria viață, că o descrie printr-un singur cuvânt: bucurie.
