Ziua de 9 martie este încărcată de semnificații religioase și obiceiuri păstrate din generație în generație. Iată care este legenda celor 40 de mucenici, dar și ce tradiții și superstiții se respectă pe 9 martie.
Cine au fost cei 40 de mucenici și ce simbolizează
Cei 40 de Mucenici au fost soldați creștini din armata romană, din Legiunea a XII-a Fulminata, care au trăit la începutul secolului al IV-lea. Sunt cunoscuți în tradiția creștină drept Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia și sunt pomeniți în fiecare an pe 9 martie, în special în Biserica Ortodoxă.
În vremea împăratului Liciniu (308-324), autoritățile romane i-au silit pe acești soldați să renunțe la credința lor în Iisus Hristos și să se închine zeilor păgâni. Ei au refuzat categoric, ceea ce a dus la detenția și supunerea lor la chinuri grele. În final, comandantul a ordonat ca ei să fie legați în apa înghețată a unui lac din apropierea orașului Sevastia (în actualul Sivas, Turcia), ca să moară de frig dacă își păstrează credința.
Tradiția spune că unii dintre mucenici au rezistat gerului mai mult timp decât se spera, iar un ofițer păgân, impresionat de tăria lor, și-a mărturisit și el credința și s-a alăturat lor în apă. Astfel, numărul rămânea 40. După ce au refuzat să se lepede de Hristos, trupurile lor au fost trase din apă, mutilate și apoi arse, iar cenușa a fost aruncată în lac, conform crestinortodox.ro.
Sărbătoarea lor pică în perioada Postului Mare, iar numărul 40 are o semnificație specială în Biblie, fiind legat de perioade de încercare și pregătire spirituală. De aceea, jertfa lor este asociată cu ideea de curățire sufletească și speranță. În tradiția populară românească, ziua de 9 martie este întâmpinată cu obiceiul pregătirii mucenicilor, acei colăcei în formă de opt, fierți sau copți, cu miere și nucă. Forma lor simbolizează infinitul și legătura dintre cer și pământ, dar și bucuria apropierii primăverii.
Legenda celor 40 de mucenici
Legenda celor 40 de mucenici pornește dintr-o poveste veche despre credință și curaj, dintr-o perioadă în care creștinii erau persecutați în Imperiul Roman. În secolul al IV-lea, pe vremea împăratului Licinius, o unitate de soldați, Legiunea a XII-a Fulminata, era staționată lângă orașul Sevastia, în provincia Armenia (astăzi pe teritoriul Turciei). Patruzeci dintre acești soldați erau creștini și nu și-au ascuns credința. Au spus clar că îl urmează pe Hristos și au refuzat să se închine zeilor păgâni.
Guvernatorul i-a chemat în fața lui și le-a cerut să renunțe la credință. Le-a promis avantaje, apoi i-a amenințat, dar ei nu și-au schimbat decizia. Pentru că nu au vrut să se lepede de Hristos, în anul 320 d.Hr. au fost condamnați la o moarte cumplită: au fost obligați să se dezbrace și să stea pe gheața unui lac înghețat, într-o noapte foarte rece, lăsați să moară de frig.
Orele au trecut, iar frigul devenea tot mai greu de suportat. Tradiția spune că se rugau și se încurajau unul pe altul, ca să reziste. La un moment dat, unul dintre ei a cedat și a fugit spre o baie caldă pregătită pe mal. Din păcate, schimbarea bruscă de temperatură i-a fost fatală. Văzând ce se întâmplă, un soldat roman care îi păzea, impresionat de hotărârea lor, a ales să li se alăture. Și-a mărturisit credința și a intrat în apă, astfel încât numărul lor a rămas tot 40.
Dimineața, cei care mai erau în viață au fost scoși din apă. Comandantul a poruncit să li se zdrobească picioarele, iar apoi trupurile să fie arse. Cenușa și oasele au fost aruncate într-un râu, însă creștinii au reușit să adune relicvele și să le păstreze.
Tradiții românești pentru 9 martie
Pe 9 martie, românii sărbătoresc Ziua Sfinților 40 de Mucenici, o zi plină de tradiții care îmbină credința creștină cu obiceiuri vechi, legate de începutul primăverii și de noul an agrar. În popor, sărbătoarea mai este numită și Ziua Măcinicilor sau simplu, Mucenicii. Ca în cazul oricărei sărbători de la noi din țară, și pe 9 martie sunt o mulțime de tradiții și obiceiuri respectate:
Cel mai cunoscut obicei este pregătirea mucenicilor, acele prăjituri din aluat în formă de opt, simbol al infinitului și al legăturii dintre cer și pământ. În Moldova, mucenicii sunt copți, din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și presărați cu nucă, semn al dulceții și al belșugului. În Muntenia și Dobrogea, sunt fierți în apă cu zahăr, scorțișoară și nucă, iar forma lor amintește de lacul înghețat în care au fost aruncați mucenicii. După ce sunt duși la biserică pentru a fi binecuvântați, se împart familiei, vecinilor și celor nevoiași. Tot în această zi, tradiția spune că se beau 40 sau chiar 44 de pahare de vin. Se credea că vinul aduce putere de muncă pentru anul care începe, iar numărul paharelor este legat fie de cei 40 de mucenici, fie de vechi credințe locale. În multe sate se aprind focuri în curți sau pe câmp. Aceste focuri simbolizează alungarea iernii și curățarea locului pentru primăvară. Copiii sar peste flăcări pentru a fi sănătoși, iar cenușa este împrăștiată în grădini sau livezi, pentru rod bogat.
În unele zone, această zi marca și începutul lucrărilor la câmp. Plugul era scos în mod simbolic, iar gospodarii își puneau speranța într-un an roditor și liniștit. Tradiția mai spune că în această zi se deschid porțile Raiului și sufletele celor plecați revin pentru o vreme printre cei vii.
