Într-o dimineață cu iz de benzinărie și contract public, stimabile, iaca se află că vestitul Moftangiu Geo-Maik, zis și „Ciopoate”, mare meleonar politic și doctor în proiectări de drumuri cu preț de autostradă lunar-platinată, a dat nas în nas cu o anchetă de la G’Lake.
Nu orice anchetă, monșer! Una din aia care vine cu dosare groase, ștampile nervoase și întrebări care scârțâie mai tare decât un pod proiectat de firma lui.
Mangafaua Geo, om cu situațiune — 32 de apartamente la Iași (că omul iubește cultura!), unul la Sinaia (pentru aerul subțire), patru case în București (că nu știe niciodată unde îl apucă democrația noaptea) — stătea liniștit ca un inginer peste hărți și devize umflate ca gogoașa de târg.
„Care anchetă, bre?” zice el. „Eu sunt un modest profesionist! Drumurile ies scumpe fiindcă sunt… foarte drepte!”
Dar de data asta, cică, G’Lake n-a mai încurcat adresa. A nimerit fix la Bibicul. Direct la ușă. Cu acte. Cu întrebări. Cu socoteli.
Iar supușii lui Don Costelo, obișnuiți până mai ieri să ridice telefoane și să rezolve „tehnic”, au început brusc să studieze fenomenul rar numit memorie selectivă.
— „Nu știu, șefu’, eu credeam că e doar o schiță…”
— „Eu doar am semnat unde mi s-a arătat…”
— „Devizul? Păi era artistic!”
Și astfel, monșerilor, pentru prima dată în cronica asfaltului strategic, se zice prin târg că ancheta a nimerit omul potrivit. Bravo lui Lake G, a nimerit punctul G, bibicilor. G de la Geo.
