La Opera Națională Română Iași se cântă de obicei Verdi și Puccini. La Clubul Sportiv Municipal Iași 2020 se joacă, teoretic, sport. Dar împreună au reușit ceva cu adevărat grandios: o operă bugetară despre cum să pierzi bani publici cu eleganță administrativă.
Povestea e simplă ca un refren de fanfară: opera a muncit, a prestat, a aprins reflectoare, a tras cabluri, a făcut treabă. Nota de plată: vreo 23.000 de lei.
La CSM s-a produs imediat un fenomen rar: amnezie contabilă acută.
„Care bani, bibicule? Ce servicii? Noi suntem cu sportul!”
Prin culise, spiritele mai cârcotașe spun că artiștii Operei au început să spere că poate plata vine altfel: îi bagă clubul direct în echipă.
Un tenor la atac, un bariton fundaș central, iar soprana extremă stânga. Corul? Galerie. Păi la câți bani s-au topit pe vremea manajerului Iustin Jalăboi — peste 10 milioane de euro — era loc și pentru un musical fotbalistic.
Dar nu. Banii n-au venit.
Opera, supărată, se duce la tribunal să recupereze suma. Intră judecătorul, intră dosarul, intră speranța… și iese procesul pe ușa din dos.
Motivul? Nu s-a plătit taxa de timbru și lipsesc niște hârtii. Adică pe românește: două instituții publice se ceartă pe banii contribuabilului și reușesc performanța olimpică de a pierde procesul… din neatenție. Curat management artistic!
Așa că tabloul final e magnific: Opera cântă după bani, CSM aleargă după rezultate care nu vin iar contribuabilul ieșean stă în tribună și plătește spectacolul fără să fi cerut bilet. Și dacă prin curțile Moldovei râd curcile până cad de pe gard, iar pruncii se scutură la sânul mamelor de atâta comedie administrativă, să nu ne mirăm.
La Iași nu mai avem doar operă și sport. Avem operetă bugetară în trei acte: Țeapa lui Jalăboi și corul instituțiilor care se fac că plătesc”.
