În iatacul politic al județului, sub lumina candelabrelor, se desfășoară un tablou de o rară distincție: Don Costelo, spilcuit și stăpân pe ograda lui, și Mihai Țibucănel, primarul de la Coarnele Caprei, a cărui cămașă albă stă să pocnească de atâta satisfacție administrativă clădită pe „mese sănătoase”. În timp ce o dănțuitoare din buric animă fundalul, cei doi titani ai bugetului pun țara la cale.
Don Costelo, privind fix spre orizontul politic, sparge gheața:
— „Țibucănele, băiatul meu… aud prin gazete că te-au căutat ăia cu licitația copiilor. Cică s-a lăsat cu verdict de trucare la Consiliul Național.”
Țibucănel zâmbește mulțumit, mângâindu-și „nobleețea” abdominală:
— „Să fie primiți, Coane Costelo! S-au trezit târziu. Până la decizia CNSC, amicul Bărboi a și spălat farfuriile. Contractul s-a executat, banii de vreo 300.000 de lei s-au dus la colegul nostru de partid, iar licitația a rămas fără obiect. Pruncii au învățat lecția: cine are amicul primar, are și prânzul!”
— „Curat constituțional!” aprobă Don Costelo. „Dar brânza aia promisă? E gata? Că văd că la tine a prins tare bine la talie…”
— „E la rece, Coane! Proaspătă, de la munte. Noi nu facem doar licitații cu dedicație, facem tradiție! Iar dacă ne dă Curtea de Conturi vreo amendă de 5.000 de lei, un fleac, o plătim din bacșișul de la pizzerie. Important e că suntem „neconformi” doar cu sărăcia, nu și cu partidul!”
Se zice prin târg că, după acest taifas, Don Costelo a dispus ca măturile livrate de Bărboi să curețe orice urmă de contestație din dosare, lăsând drum liber viitoarelor „achiziții directe”.
