În buricul târgului, Iașul anului 2026 ascunde o poveste care sfidează orice idee de civilizație europeană. Pe Fundac Zlataust, o casă veche din pământ a devenit câmp de luptă între neamurile prin alianță: acuzații de sechestrare, apă și lumină tăiate, incendiu suspect, dosare penale care s-au prăfuit prin sertare și, în final, o moarte înconjurată de umbre și un trup ridicat de la morgă pe furiș. Molocea Ioan, fost pădurar și șef de vânătoare, a murit la ATI, după ani de conflicte cu propriii copii și cu fosta soție. Ultima sa parteneră și rudele vorbesc despre torturi psihice, tratamente discutabile, tentative de evacuare și o luptă acerbă pentru proprietatea din centrul orașului. Între cele două tabere, adevărul pare îngropat sub tone de resentimente, hotărâri judecătorești, ordine de protecție și plângeri penale. După deces, soția susține că a cerut necropsie și că a fost trimisă acasă, pentru ca a doua zi să afle că trupul fusese deja ridicat de copii. Certificatul de deces, ajutorul de înmormântare, ceremonia, toate ar fi fost organizate pe furiș. Dincolo de fațadele europene ale Iașului, un om al acestei urbe a trait și a murit ca într-un alt secol.
În inima Iașiului, la câteva minute de bulevardele circulate și de instituțiile publice, pe o stradă îngustă din zona Zlataust, o poveste de familie s-a transformat, în ultimii 20 de ani, într-un conflict care amintește de Evul Mediu: acuzații de violență, interdicții la apă și lumină, incendiu, procese în lanț și, în final, o moarte înconjurată de suspiciuni și un scandal legat de înmormântare.
Este cazul lui Molocea Ioan, fost pădurar și șef de vânătoare, care – potrivit declarațiilor actualei sale soții religioase și ale rudelor, ar fi fost victima propriilor copii și a fostei soții. De cealaltă parte, copiii contestă această versiune și o acuză pe ultima parteneră a tatălui lor de interese materiale.
Investigația de față reconstituie, pe baza declarațiilor, documentelor invocate și a cronologiei faptelor, un conflict care a sfârșit într-un mod halucinant.
De la accident vascular la război deschis
În 2002, Molocea Ioan suferă un accident vascular cerebral. Potrivit familiei extinse, episodul ar fi fost precedat de ani de tensiuni domestice și conflicte cu cei cinci copii rezultați din căsătoria cu fosta soție, Botan Emilia.
După externare, spun frații și nepotul său, bărbatul ar fi fost ținut în condiții improprii, într-o cameră neîncălzită, iar pe masa din încăpere ar fi fost găsite flacoane cu somnifere. Familia susține că medicul de familie ar fi confirmat că tratamentul administrat nu era cel indicat pentru AVC.
De aici începe o spirală de procese- divorț în 2007 (finalizat în 2008), partaj în 2015–2016, ordine de protecție, plângeri penale pentru loviri și alte violențe, culminând cu acțiuni de evacuare.
Plângerile ar fi fost instrumentate la Secția 3 Poliție, fiind menționat în mod repetat numele agentului Valentie Radu, despre care familia reclamă că nu ar fi soluționat dosarele.
Casa din centrul Iașului – miza reală?
În 1994, Molocea Ioan obținuse, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea dreptului de proprietate asupra casei din Fundac Zlataust. Locuința – veche, din pământ, cu cinci camere, devine în timp epicentrul conflictului.
Potrivit declarațiilor ultimei soții, dar și a nepoților lui Molocea Ioan, copiii acestuia ar fi interzis accesul tatălui la bucătărie și la apă, i-ar fi tăiat cablurile de electricitate, ar fi distrus grădina și pomii iar în 4 februarie 2022, ar fi incendiat casa.
Incendiul ar fi fost observat de un vecin, care l-ar fi scos pe proprietar din locuință. După foc, imobilul ar fi fost parțial demolat, iar bărbatul ar fi fost nevoit să locuiască luni de zile într-o construcție improvizată.
Copiii nu au oferit public o versiune detaliată privind incendiul, însă în spațiul online au apărut acuzații reciproce.
Spitale, presiuni și ultimul colaps
În 2024, starea de sănătate a lui Molocea Ioan se degradează. Urmează internări successive la Institutul de Urologie (Parhon),la Neurochirurgie și ulterior la Pneumologie.
Soția religioasă, Molocea Manuela, susține că fiul cel mare, Molocea Liviu, l-ar fi supus pe tată la presiuni psihice pentru a obține actele de proprietate, inclusiv pentru o viză de reședință. În 4 octombrie 2024, după o astfel de discuție, bărbatul ar fi suferit un preinfarct și un nou accident vascular.
Pe 4 decembrie 2025 este internat la Spitalul de Pneumologie din Iași, iar după 45 de zile la ATI moare, pe 15 ianuarie 2026. Cauza medicală invocată: embolie pulmonară, cu complicații cardiovasculare.
Corpul dispărut de la morgă
Momentul culminant al conflictului survine după deces. Soția și frații declară că au solicitat necropsie și au fost informați că vor fi sunați pentru ridicarea trupului de la IML. A doua zi, la Institutul de Medicină Legală din Iași, ar fi aflat că trupul fusese deja ridicat de cei cinci copii.
“Datorită suspiciunilor de malpraxis produse asupra soțului meu ,am cerut necropsie de specialitate .Cît așteptam pe holul spitalului o doamnă care s-a recomandat a fi registror medical, mi-a cerut buletinul soțului meu și ne-a trimis acasă , spunîndu-ne că v-om fi sunați de la morga IML -Iași să ridicăm corpul neînsuflețit .Împreună cu frați, nepoți și cumnatul soțului meu ,am plecat la societatea de pompe funebre unde am încheiat un contract de prestări service, după care am mers la biserica din comuna Miroslava , am vorbit cu preotul de înmormîntare, cu gropari … A doua zi am mers la IML Iași și am cerut predarea trupului neînsuflețit al soțului meu. Aici am aflat cu stupoare că au venit copiii defunctului cu soția și l-au luat. Am replicat că eu sînt soția sa, iar din căsătoria noastră nu au rezultat copiii. Acel angajat mi-a spus că pe el nu îl interesează cine vine să ia corpul neînsuflețit, că nu o să stea cu mortul în frigider “, susține Manuela Molocea.
Certificatul de deces și ajutorul de înmormântare ar fi fost obținute de aceștia. Înmormântarea ar fi avut loc într-un sat din comuna Miroslava, la o biserică sionistă, fără ca frații sau ultima soție să fie anunțați.
Familia extinsă a depus plângeri la Poliție și Parchet, susținând că s-a acționat cu intenția de a împiedica eventuale măsuri legale privind predarea trupului.
Indiferent de tabăra care spune adevărul integral sau parțial, cazul Molocea Ioan arată o realitate dură: într-o casă din centrul Iașului, un bărbat bolnav, pensionar, s-a aflat ani la rând în conflict deschis cu propriii copii, cu intervenții repetate ale poliției și instanțelor. Viața sa s-a încheiat la ATI, iar după moarte, disputa a continuat asupra trupului și asupra banilor de înmormântare. Într-un oraș universitar, european, în 2026, povestea pare desprinsă dintr-un alt secol.
