Statele Unite ar putea juca un rol cheie în eventuala reluare a activității gazoductelor Nord Stream, care aduceau cantități imense de gaz din Rusia în Germania și care au explodat, acum trei ani, într-un incident care nu a fost rezolvat nici până acum, relatează cotidianul german Berliner Zeitung, citând surse apropiate situației.
Conform publicației, Washingtonul ar putea reîncepe livrarea de gaz rusesc către Europa, sperând astfel să își extindă controlul asupra infrastructurii energetice din regiune. Practic, America și-ar asuma, în înțelegere cu Rusia, alimentarea cu energie a Nordului Europei. Jurnalul german precizează că negocierile, care sunt închise publicului și presei, se află în desfășurare și vizează posibila repunere în funcțiune a conductelor.
De asemenea, cotidianul francez Le Monde Diplomatique a raportat anterior că există contacte informale privind reluarea activității Nord Stream, desfășurate fără participarea instituțiilor internaționale și departe de ochii publicului. Publicația a descris acest proces drept „diplomație de culise”.
Această evoluție vine după o perioadă de blocaj total începută pe 26 septembrie 2022, când au fost explodate trei dintre firele conductelor offshore Nord Stream 1 și Nord Stream 2. La acel moment, Procuratura Generală a Rusiei a deschis un dosar penal pentru act de terorism internațional, în timp ce investigațiile europene (Suedia, Danemarca, Germania) au confirmat prezența urmelor de explozibil, fără a indica însă un vinovat cert.
Istoric, Nord Stream a fost punctul de maximă tensiune între Berlin și Washington. În timp ce Germania vedea în aceste conducte un pilon al competitivității sale industriale prin gaz ieftin, SUA s-au opus constant proiectului (în special Nord Stream 2), avertizând asupra creșterii dependenței Europei de Moscova.
Distrugerea conductelor în 2022 a forțat Europa să se reorienteze masiv către GNL (gaz natural lichefiat) american, însă actualele negocieri „de culise” sugerează o posibilă recalibrare a intereselor strategice, în care controlul asupra infrastructurii existente devine mai valoros decât abandonarea ei definitivă.
