Ah, Coane Fănică, și tu, Coane Mișule! Iată-l pe Pușcașul Vasilică, mare arhitect al respingerilor, ajuns șef la Comisia de Urbanism. Omul acesta, cu privire solemnă și conștiință elastică, a descoperit o artă rară: să respingi orice construcție… exact acolo unde nu ai niciun interes, și să dai aviz… exact acolo unde ți-ai pus propriul castel de hârtie!
În Piața muncipală Dacia, unde moartea urbanismului plutește mai dens ca praful de ciment, Vasilică visează blocuri cu 11 etaje, 452 de apartamente, aproape 500 de locuri de parcare, două subsoluri și un etaj tehnic – totul ca într-un sat feudal cu lift. În timp ce vecinii dezvoltatori, inocenți ca niște bibici, speră să ridice câteva etaje, Pușcașul le bate cu palma pe birou și le spune: „Nu azi, nu aici!”
Și astfel, cu eleganța unui mandraon, moftangiul Vasilică transformă urbanismul într-un teatru absurd. Fosta platformă industrială devine scena unui bal mascat: PNL și PSD aprobă, AUR numără voturile, iar noi privim cum zeci de blocuri cresc ca ciupercile după ploaie… doar că unele sunt doar pentru șeful comisiei.
„Nu există incompatibilitate!”, spune Vasilică, zâmbind din biroul său cu vedere spre blocul pe care tocmai și l-a dat singur aviz. În lumea lui, legea e hârtie, avizele sunt joc de șah, iar dezvoltatorii nevinovați – simple pioni. Curat murdar, Coane! Curat murdar…Doi bibici muncipali care treceau pe stradă, au aflat și ei de tărășenie.
Bibic 1 (scuturând din cap): „Auzi, mă, ăsta Vasilică… respinge blocul vecinului și-și face palatul? Parcă am intra într-un sat feudal cu lift!”
Bibic 2 (râzând amar): „Eh, să nu ne supărăm… că poate peste zece ani ne spune că și trotuarul nostru e incompatibil cu urbanismul lui!”
