O „armată” ascunsă de microbi intestinali poate produce alcool în interiorul corpului, iar oamenii de știință cred că, în sfârșit, știu cum să oprească acest fenomen.
Cercetătorii au identificat bacterii intestinale specifice și căi biologice care determină producerea de alcool în organism la persoanele cu sindromul de fermentație intestinală („auto-brewery syndrome”, ABS), relatează SciTechDaily.
Această afecțiune rară și adesea greșit înțeleasă face ca oamenii să se îmbete chiar dacă nu au consumat alcool. Studiul a fost realizat de cercetători de la Mass General Brigham, în colaborare cu Universitatea din California, San Diego, și a fost publicat în revista Nature Microbiology, miercuri.
Cum funcționează sindromul de fermentație intestinală
Sindromul de fermentație intestinală apare atunci când anumite microorganisme din intestin descompun carbohidrații și îi transformă în etanol (alcool), care ajunge apoi în sânge.
Cantități mici de alcool pot fi produse în mod normal în timpul digestiei la orice persoană, însă la cei cu ABS nivelurile pot deveni suficient de ridicate pentru a provoca o stare evidentă de intoxicație. Deși afecțiunea este extrem de rară, cercetătorii cred că este adesea trecută cu vederea, deoarece mulți medici nu sunt familiarizați cu ea, testarea este dificilă, iar stigmatizarea socială poate descuraja evaluarea corectă.
Ani de diagnostic greșit și consecințe grave
Persoanele cu ABS pot rămâne ani întregi fără un diagnostic corect. În acest timp, ele se pot confrunta cu izolare socială, complicații medicale și chiar probleme legale din cauza episoadelor inexplicabile de intoxicație.
Confirmarea bolii este dificilă, deoarece metoda standard de diagnostic presupune monitorizarea atentă a alcoolemiei pe o perioadă de timp, un test care nu este disponibil pe scară largă.
Descoperirile noul studiu
Pentru a înțelege mai bine mecanismele bolii, cercetătorii au studiat 22 de persoane diagnosticate cu ABS, 21 de parteneri de gospodărie neafectați și 22 de participanți sănătoși. Echipa a analizat și comparat compoziția și activitatea microbiomului intestinal în toate cele trei grupuri.
Când probele de scaun recoltate în timpul episoadelor active de ABS au fost testate în laborator, cele provenite de la pacienți au produs niveluri mult mai ridicate de etanol decât cele de la parteneri sau participanți sănătoși. Acest rezultat sugerează că testarea materiilor fecale ar putea ajuta, pe viitor, la un diagnostic mai simplu și mai precis.
Până acum, oamenii de știință aveau informații limitate despre microorganismele implicate în sindromul auto-berăriei. Analiza detaliată a probelor fecale a arătat că mai multe specii bacteriene par să joace un rol-cheie, inclusiv Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae.
În timpul episoadelor simptomatice, unii pacienți au prezentat niveluri semnificativ crescute ale enzimelor implicate în procesele de fermentație, comparativ cu grupurile de control. Cercetătorii subliniază că, deși aceste microorganisme au fost identificate la unii pacienți, stabilirea exactă a bacteriilor cauzatoare în fiecare caz rămâne un proces complex și de durată.
Speranțe pentru un diagnostic și tratament mai bune
Echipa de cercetare a monitorizat îndeaproape un pacient ale cărui simptome s-au ameliorat după un transplant de microbiotă fecală, în condițiile în care alte tratamente eșuaseră.
Perioadele de recădere și remisie au coincis strâns cu modificări ale anumitor tulpini bacteriene și ale activității metabolice din intestin, consolidând dovezile biologice ale diagnosticului. După un al doilea transplant fecal, precedat de un tratament antibiotic diferit, pacientul a rămas fără simptome timp de peste 16 luni.
„Sindromul fermentației intestinale este o afecțiune prost înțeleasă, cu puține teste și opțiuni de tratament. Studiul nostru demonstrează potențialul transplantului fecal”, a declarat autoarea principală, dr. Elizabeth Hohmann, din cadrul Diviziei de Boli Infecțioase a Departamentului de Medicină Mass General Brigham. „Într-un sens mai larg, identificarea bacteriilor și a căilor microbiene responsabile ar putea deschide calea către un diagnostic mai ușor, tratamente mai eficiente și o calitate a vieții îmbunătățită pentru persoanele care trăiesc cu această afecțiune rară.”
