În țara fără avioane pentru președinți, bibicii ciripeau ca mini-șefi de protocol, iar mangafalele, cu burți pline de hârtii și ochi de calculator, încercau să pună în ecuație absurditatea zilei: „Cum se calculează zăpada rămânerii președintelui în Paris?”
Președintele Nicușor, matematician de geniu, a urcat în Herculesul armatei, mândru că va traversa cerul ca o integrală perfectă. Dar, surpriză! În Paris, nămeții l-au blocat și Herculesul, confuz și perplex, a oftat: „Cine ești tu? Președinte? Cercetător? Glob de zăpadă?” și l-a lăsat acolo, înzăpezit, cu laptopul deschis și formulele încărcate de calcule imposibile.
Și țara continua să existe între râs și plâns, cu bibici de pază la geamuri și mangafale inventând algoritmi pentru a înțelege absurdul.
Peste ocean, în hangarul de avioane prezidențiale, două aparate aflaseră pățania lui Nicușor și discutau:
— Alpha-One: Beta-Two, ai priceput ceva?
— Beta-Two: Nu prea… cred că omul ăsta calculează zăpada.
— Și Herculesul?
— L-a confundat cu un cub de gheață. Noi rămânem aici și facem… nimic.
Și așa, matematica, absurdul și râsul se întâlnesc în Paris, unde președintele își integrează infinitul între fulgii de zăpadă.
