Onorabili concetățeni, stimabile popor,
Iată-ne ajunși iarăși la cumpăna anilor, când se trag linii groase, se numără promisiuni subțiri și se închină pahare pline din bugetul… încă neconsolidat.
Sub oblăduirea ilustrului Don Costelo, giupîn de giudeț, mare maestru al ședințelor lungi și al hotărârilor scurte, s-a organizat și anul acesta Revelionul imaginar al giudețului. Muzica n-a fost, da’ a fost zgomot; artificii nu, da’ scântei bugetare destule; iar mâncarea… ei, s-a mâncat pe hârtie!
Au defilat mangafalele toate, amintite de noi aici pe parcursul anului, și Nea Vasâli, șâ Nea Caricel, șâ Nea Romicâ aeriopurtatu lâ tăți câți or mai fi fost dar șâ ăia cu ânapoi, cu pieptul înainte și bibicii cu mapa sub braț, fiecare cu meritul lui personal la prosperitatea generală. S-a vorbit mult, s-a decis puțin și s-a uitat prompt. Aplauze! Ordine! Procese-verbale!
Dar, lăsând gluma la o parte (numa’ un pic), urăm tuturor aleșilor, numiților, împuterniciților și nevinovaților de rând un 2026 plin de belșug, dar fără furqaciune, fără „s-a înțeles greșit” și fără „n-a fost cu intenție”.
Să fie anul în care promisiunea să nu mai fie sport extrem, iar cinstea să nu mai pară opțională.
La mulți ani, giudeț stimabil!
Și… să trăiți bine, dar pe bune!
