Aflăm de la coledzi presari, ăia care au tot 7 la butonieră, că în comuna Deleni, bibicilor, la hotar de județ și de bun-simț, domnește cu mână largă și pahar plin puțin onorabilul premare Miticâ Prigoricâ, zis și Maestrul Artificiilor Bugetare. Când țara strânge cureaua, dumnealui strânge… cocktailurile.
Cinci sute de mii de lei! O nimica toată, fleac, bacșiș pentru veselie! Cu banii ăștia se putea cumpăra un microbuz pentru școlari, dar ce sunt copiii pe lângă un foc de artificii bine tras? Se putea da masă caldă la elevi, dar ce-i mai cald decât un prosecco servit la festival? Se puteau pietrui drumuri, dar drumurile nu votează, pe când muzica… da!
De la centru vine vorbă serioasă: „Nu cheltuiți, e criză!”. Dar la Deleni criza e invitată doar ca să vadă spectacolul. Mangafaua asta de premare Miticâ Prigoricâ zice senin: avem sponsori. Care sponsori? Unde-s? În buget nu apar, dar la petrecere sigur apar, căci la Deleni hârtia e sobră, iar veselia… flexibilă.
Și ce dacă sunt doar bani publici? Publicul e larg, iar petrecerea… selectă. Important e că n-avem arierate! N-avem datorii, dom’le, doar apucături! Totul e legal, moral și festiv.
Așa se face administrație modernă: cu confetti în loc de pietriș, cu artificii în loc de autobuz și cu mofturi în loc de priorități. Trăiască Deleniul! Trăiască bugetul! Și mai ales trăiască moftangiul, căci fără dânsul ar fi prea liniște… și prea serios. Unchiul nostru când a auzit așa ceva a început să tremure de plâns și a izbucnit: „Uei hârlete, da ție nu ți-e rușâni, mâi zcovârgitule, sî îți bați joc de șăfu tău, Bolojean, care se chinuie de un an să taie deficitu’ ăla?! Măi mangafa de trei parale?!” Saracu’ Unchiu!
