Într-o noapte cu lună suspect de rotundă, bibicilor, pe scara unui bloc din Tudor Vladimirescu, statul român s-a împiedicat de propria autoritate și a căzut… cu capul înainte. Două fețe ale legii, „fioroase” ca pe afiș, dar fragile ca porțelanul de vitrină, au urcat treptele datoriei spre o intervenție „banală”. Atât le-a fost.
Căci din beznă a țâșnit Doamna Ordinii Alternative, lucrătoare a amorului tarifat și practicantă de arte marțiale improvizate. Cu pumnii înainte și cu capul după, a pus în aplicare o reformă rapidă a forțelor de ordine. Bastonul a rămas filosofic, cătușele – contemplative, iar agenții… meditați la Urgențe.
— „Stați, doamnă, că suntem Poliția!”
— „Stați voi!”, a replicat dânsa, și i-a pus jos pe amândoi, într-un dialog corporal fără echivoc.
Vecinii au privit ca la teatru: statul lua bătaie, iar ordinea publică își pierdea respirația. Abia un al treilea echipaj, cu fler dramatic, a reușit să restabilească echilibrul cosmic și să închidă cortina.
Morala? Alcoolul curge, nervii sar, protecția socială doarme, iar justiția, trează într-un final, a împărțit câte 2,6 ani de reflecție carcerală protagoniștilor.
Așa se scrie, stimabililor bibici cetitori de rubricuță, o lecție de civism: nu cu bastonul, ci cu pumnul. Iar dacă vrei ordine, ai grijă pe ce scară urci — căci uneori, legea coboară pe targă.
