Iașul plătește cea mai scumpă apă din România din cauza unui sistem construit deliberat împotriva cetățeanului: un monopol administrativ, opac și iresponsabil, în care decizia publică a fost confiscată de o mână de funcționari și manageri protejați de hârtii și ștampile. Sub paravanul „cooperării regionale”, ARSACIS și ApaVital au scos tarifele de sub controlul comunității și le-au urcat pe pilot automat, transformând apa – un serviciu vital, într-o taxă impusă fără dezbatere, fără studii de impact și fără asumare. Un oraș întreg este redus la statutul de plătitor captiv, în timp ce decizia se mută într-o structură supradimensionată, unde nimeni nu răspunde pentru nimic. O asociație cu aproape 120 de membri, majoritatea dependenți financiar de operator, incapabili să se opună sau să ceară socoteală, aprobă scumpiri fără vot local, fără transparență și, în unele cazuri, cu încălcarea flagrantă a legii. Strategii de tarifare adoptate cu întârziere suspectă, metodologii inexistente, studii de suportabilitate lipsă și contracte modificate pe sub masă: toate compun mecanismul perfect prin care nota de plată ajunge mereu la cetățean, iar responsabilitatea se evaporă instituțional. În timp ce ieșenii își drămuiesc consumul, iar firmele locale își pierd competitivitatea, ApaVital funcționează ca o enclavă bugetară de lux, cu salarii, sporuri și privilegii rupte de realitatea socială a orașului, justificând fiecare scumpire printr-o abureală tehnică standardizată.
Iașul plătește cea mai scumpă apă din România. Nu din cauza secetei. Nu din cauza investițiilor spectaculoase. Ci din cauza unui mecanism opac, construit deliberat pentru a scoate decizia din mâna comunității și a o închide într-un cerc administrativ fără răspundere publică.
În timp ce mii de ieșeni își calculează fiecare metru cub consumat, Asociația Regională a Serviciilor de Apă Canal Iași (ARSACIS) și operatorul ApaVital SA au pus la punct un sistem prin care tarifele cresc automat, anual, fără vot local, fără dezbatere publică reală și fără studii de suportabilitate pentru populație. Un oraș mare, fără putere. O asociație mică, cu puteri uriașe.
Deși Municipiul Iași este cel mai mare contributor de utilizatori și plătitori ai serviciului de apă-canal, vocea orașului este diluată intenționat într-o asociație cu aproape 120 de membri – majoritatea comune mici, dependente financiar de operator și incapabile să exercite control real.
Această arhitectură instituțională, prezentată drept „cooperare regională”, funcționează în realitate ca un paravan perfect pentru lipsa de responsabilitate: deciziile se iau colectiv, răspunderea nu aparține nimănui, iar nota de plată ajunge, invariabil, la cetățean.
Scumpiri pe șest: hotărârea prin care ARSACIS a ocolit legea și consiliile locale
Pe 24 decembrie 2024, ARSACIS adoptă Hotărârea nr. 43, prin care aprobă strategia de tarifare multianuală, formula de ajustare automată a tarifelor și caracterul executoriu direct al tarifelor prognozate. Cu alte cuvinte, un „pilot automat” pentru scumpiri, fără aprobarea anuală a consiliilor locale, verificarea metodologiei de calcul sau analiza impactului social. Este o decizie care contrazice flagrant Legea 51/2006, Legea 241/2006 și chiar contractul de delegare semnat de operator.
Strategia de tarifare trebuia aprobată în maximum 60 de zile de la avizul ANRSC emis pe 12 august 2024. Termenul limită: octombrie 2024. Hotărârea ARSACIS vine însă pe 24 decembrie 2024, cu o întârziere semnificativă, care invalidează procedura, compromite corelarea datelor economice și ridică suspiciuni serioase privind graba artificială de final de an. Într-un stat de drept, astfel de încălcări duc la anularea actului. În sistemul ARSACIS–ApaVital, ele sunt tratate ca simple formalități.
Metodologie secretă, studii inexistente, impact ignorat
ApaVital nu a prezentat metodologia de calcul a tarifelor, studiile de fundamentare, analiza de suportabilitate pentru populație. Este un fapt grav, nu o scăpare birocratică, cu atât mai mult cu cât legea cere explicit ca orice majorare să fie precedată de documentație tehnico-economică, evaluare a impactului asupra populației și aprobarea autorității deliberative locale. În schimb, ieșenilor li se cere să plătească mai mult, fără să întrebe de ce.
Prin modificarea Contractului de delegare, fără aprobarea Consiliului Local Iași, ARSACIS și ApaVital au încălcat autonomia locală, au golit de conținut rolul aleșilor locali și au transferat decizia asupra unui serviciu esențial către un organism fără control democratic real. Este o confiscare a deciziei publice, mascată în limbaj tehnic.
În timp ce familiile cu venituri mici resimt direct scumpirile, agenții economici își pierd competitivitatea, orașul plătește tarife-record, ARSACIS și ApaVital operează într-un confort administrativ total, protejate de lipsa votului direct, fragmentarea responsabilității și opacitatea decizională.
Primăria Iași sparge tăcerea și contestă noile tarife
Plângerea prealabilă formulată de Primăria Municipiului Iași nu este un gest politic, ci un act de apărare a interesului public, care cere eliminarea mecanismului automat de ajustare, vot distinct pentru fiecare creștere tarifară și revenirea la controlul legal și democratic.
Dacă ARSACIS refuză corectarea derapajului, instanța de contencios administrativ va deveni ultimul arbitru într-un conflict care, în esență, nu este despre tarife, ci despre cine decide și pentru cine.
Acest abuz al ARSACIS și ApaVital arată cum structurile intercomunitare pot deveni instrumente de evitare a răspunderii, iar serviciile publice esențiale pot fi transformate în zone gri, inaccesibile cetățeanului.
Clarificările mincinoase ale unei găști de bugetari de lux de la APAVITAL
Cea mai mare scumpire a apei din țară, ascunsă în spatele unui limbaj tehnic steril. De fiecare dată când ieșenii sunt puși în fața unei noi majorări de tarif la apă, APAVITAL S.A. răspunde la fel: comunicate lungi, pline de termeni tehnici, invocarea „legalității”, a „strategiilor multianuale” și a unor entități obscure, care ar dilua răspunderea. Exact asta s-a întâmplat și acum, după anunțul majorării tarifelor la apă, canalizare și epurare, aplicabile de la 1 ianuarie 2026.
În realitate, așa-numitele „clarificări” ale APAVITAL nu sunt altceva decât un exercițiu de manipulare instituțională, menit să justifice de ce Iașul a ajuns să aibă unele dintre cele mai mari tarife la apă din România, în timp ce calitatea serviciilor rămâne profund contestată.
„Fundamentat tehnic, economic și legal” – mantra care ascunde jaful
APAVITAL susține că ajustarea tarifelor este „fundamentată tehnic, economic și legal”. Aceeași formulă a fost folosită și în 2024, și în 2025, când tarifele au crescut constant cu câțiva lei pe metru cub. Rezultatul? O povară tot mai mare pe umerii populației, fără o îmbunătățire vizibilă a serviciilor.
Ce nu spune compania este cât din aceste majorări se duc în salarii, prime, sporuri și beneficii pentru o conducere supradimensionată, ruptă complet de realitatea socială a orașului. APAVITAL este un operator „public” doar cu numele: funcționează ca o enclavă bugetară de lux, cu lefuri și privilegii inaccesibile ieșenilor care abia își plătesc facturile.
Abureală tehnică pentru fraieri cu facturi mari
Compania invocă o „strategie de tarifare 2025–2029”, aprobată de ARSACIS și Consiliul Județean Iași. Tradus din limbajul birocratic, șefii se aprobă între ei. ARSACIS este o structură greoaie, cu peste 120 de membri, unde responsabilitatea se pierde intenționat. Nimeni nu răspunde concret pentru decizii, iar cetățeanul nu are niciun cuvânt de spus.
APAVITAL respinge acuzațiile de monopol nesupravegheat. În realitate, este un monopol total, fără concurență și fără posibilitatea reală de a fi sancționat. Primăria nu poate interveni asupra tarifelor, iar ANRSC funcționează mai degrabă ca un notar al deciziilor luate, nu ca un arbitru în interes public.
Investiții, avarii și paradoxul modernizării
APAVITAL se laudă cu investiții masive în rețele. Cu toate acestea, avariile continuă, inclusiv pe conducte „modernizate”, cum este cazul Pașcaniului. Dacă investițiile sunt reale și eficiente, de ce întreruperile persistă? Unde sunt rezultatele concrete?
Mai mult, compania amestecă intenționat finanțările europene cu prețul pe metrul cub, deși în multe state UE tarifele diferă clar în funcție de localitate și proiecte, fără a penaliza uniform populația unui oraș întreg.
În timp ce salariul minim este înghețat, iar inflația erodează puterea de cumpărare, APAVITAL cere ieșenilor „înțelegere”. În schimb, nu vorbește despre dividende, majorări salariale interne, eficiență managerială, audit public real. Oamenii plătesc. Conducerea prosperă.
Reacția ApaVital după contestaiile publice îndreptate împotriva majorărilor tarifare la serviciile de apă-canal nu este un act de transparență, ci o insultă la inteligența ieșenilor. Sub masca legalității se ascunde un sistem închis, opac, care tratează apa – un drept fundamental, ca pe o sursă sigură de profit bugetar.
Poate că întrebarea nu mai este de ce avem cel mai mare tarif din țară, ci cât timp mai acceptă Iașul să fie captivul unei găști de bugetari de lux, protejată de hârtii, ștampile și tăcere instituțională.
Iar dacă instituțiile statului chiar funcționează, poate că nu ar strica ca unele dintre ele – inclusiv Direcția Națională Anticorupție, să citească cu atenție aceste „clarificări”. Pentru că, uneori, abureala tehnică e doar o formă mascată de minciună publică.
