Un dosar judecat la Hârlău, pornit de la o avarie de gaze care a fost tranșat mai puțin decât o pauză de cafea, deschide o fisură mult mai adâncă decât o țeavă ruptă cu excavatorul. O firmă cu contracte și profit, un administrator „neglijent” a cărui soție este funcționară publică cu o avere greu de corelat cu veniturile declarate și o transparență care dispare exact când devine relevantă. Gaz Nord Est vs. Valforest Oțeleni , debutat ca o speță tehnică despre cine plătește 1.700 de lei pentru gazul pierdut în aer, scoate la iveală un triunghi clasic în administrațiile locale din județul Iași: afaceri private, instituții publice și declarații de avere din care sunt “omise” cu intenție legăturile din zona gri în care se mișcă banul public
O avarie de gaze de nici 20 de minute, o factură de 1.700 de lei și o firmă care „nu există” în declarațiile de avere ale unei funcționare publice. În spatele unei spețe aparent banale, un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Hârlău a scos la iveală un mecanism bine-cunoscut în județul Iași: firme apropiate de administrația locală, responsabilități pasate și transparență opțională.
Judecătoria Hârlău a tranșat recent un litigiu aparent banal între Gaz Nord Est S.A., o companie cu cifră de afaceri de peste 13 milioane de lei, și Valforest Oțeleni S.R.L., o firmă de construcții utilitare din mediul rural. Miza: contravaloarea unei avarii la un branșament de gaze naturale produsă în satul Buhalnița, comuna Oțeleni.
La prima vedere, nimic spectaculos. O lucrare, o țeavă ruptă, o factură contestată. Doar că, așa cum se întâmplă frecvent, detaliile spun o poveste mult mai interesantă.
Cum să sapi „din greșeală” într-o conductă de gaz
Pe 21 ianuarie 2025, la ora 10:40, dispeceratul Gaz Nord Est primește un apel neobișnuit de sincer. Administratorul firmei Valforest Oțeleni SRL, Constantin Chelaru, anunță că, în timpul unor lucrări de săpătură mecanizată pentru rețeaua deapă din satul Buhalnița, un angajat al său a rupt un branșament de gaze.
Echipa de intervenție ajunge la fața locului. Constată ceea ce nu mai putea fi negat: racordul de gaze era secționat complet, ca urmare a săpăturilor efectuate perpendicular pe conducta existentă. Se întocmesc documente, se calculează pierderi, se emite factura. Valoare totală este de 1.718,85 lei, din care cea mai mare parte reprezintă gazele pierdute în atmosferă.
Valforest refuză plata. Argumentul? Conducta era montată prost. Fără nisip, fără bandă de avertizare, neconformă. Cu alte cuvinte, vina aparține firmei de furnizare gaze. Doar că instanța nu a fost impresionată.
Legea nu sapă cu excavatorul, ca Doreii de la Valforest
Judecătorul reține un fapt esențial, și anume că Valforest Oțeleni nu a solicitat avizul și asistența operatorului de gaze, așa cum prevede clar Ordinul ANRE nr. 47/2003 și Legea 123/2012. Mai mult, lucrările la mai puțin de doi metri de conductele de gaze trebuie făcute manual, nu cu utilaje grele. Cu alte cuvinte, dacă nu știi exact unde e conducta, întrebi. Dacă nu vezi marcaje, oprești lucrările. Dacă sapi mecanizat și rupi țeava, plătești. În acest caz a fost ignoranță și incompetență pe linie.
Instanța a fost categorical – pârâta a acționat culpabil, prejudiciul este real, calculul pierderilor este corect (confirmat inclusiv de Transgaz), iar factura trebuie achitată integral. Proces câștigat de Gaz Nord Est. Caz închis. Sau… nu chiar.
Firma care nu există pe hârtie, dar produce profit în familie
Adevărata problemă apare abia când ridicăm ochii din dosar și ne uităm la context. Valforest Oțeleni S.R.L. nu este o firmă fantomă. Are ca obiect de activitate lucrări de construcții ale proiectelor utilitare pentru fluide. Adică exact genul de lucrări care implică conducte, rețele și bani publici.
Conform bilanțului pe anul trecut, cifra de afaceri se ridică la suma de 722.900 lei, iar profitul net înregistrat este de 189.000 lei. Deloc rău pentru o firmă din mediul rural.
Administratorul firmei este Chelaru Constantin Valentin. Soția sa, Raluca Mihaela Chelaru, este consilier agent fiscal la Primăria Oțeleni. Și aici lucrurile devin… interesante.
În declarația de avere a Ralucăi Chelaru regăsim 6 terenuri, o casă de locuit, 3 autoturisme și un cont bancar de ..1 milion de lei.. Venituri declarate – salariu de la Primăria Oțeleni: 11.285 lei, salariul soțului de la Pro Design Oțeleni: 21.204 lei, o arendă de 3220 lei și o dobândă bancară de 75 lei. În tot cuprinsul declarației de avere nu regăsim niciunde firma Valforest Oțeleni. Niciun cuvânt despre calitatea de administrator, salariu de conducere sau dividende.
O firmă cu sute de mii de lei cifră de afaceri și aproape 200.000 lei profit este complet invizibilă în declarația de avere a familiei. Coincidență? Omitere? Sau o „uitare” convenabilă?
Legea nu obligă automat declararea tuturor firmelor în care soțul este asociat sau administrator, dar obligă la declararea veniturilor obținute din acestea. Absența totală a Valforest Oțeleni din declarația de avere ridică o întrebare simplă și incomodă – cum se reflectă profitul firmei în averea familiei Chelaru? Mai ales când vorbim despre o funcționară publică dintr-o primărie unde astfel de firme ajung, inevitabil, să execute lucrări pe bani publici sau în proximitatea interesului public.
Statul plătește, instanța taxează, transparența lipsește
Avem, așadar, o firmă care lucrează în domeniul utilităților publice, un administrator cu legături directe într-o primărie, bunuri consistente și un cont bancar impresionant, dar fără o corelare clară între venituri și avere.
Iar când aceeași firmă produce o avarie periculoasă și refuză să plătească o factură de nici 2.000 de lei, invocând greșelile altora, tabloul devine complet.
Dincolo de această miză infimă care a făcut obiectul procesului de la Hârlău, este vorba despre firme „de utilități” care lucrează fără avize, riscuri publice tratate superficial și o zonă gri între afaceri private și funcții publice, unde transparența se oprește exact acolo unde începe profitul.
