Calm, dedicat și atent la nevoile pacienților, Mihail Vatamanița este unul dintre medicii care și-au asumat, fără rezerve, una dintre cele mai solicitante specialități din sistemul medical: medicina de urgență. Originar din Ucraina, el profesează în prezent la SMURD Iași, într-un mediu în care fiecare secundă poate face diferența dintre viață și moarte, iar deciziile trebuie luate rapid, cu luciditate și responsabilitate.
Pentru Mihail Vatamanița, medicina de urgență nu este doar o specialitate, ci o vocație descoperită devreme și confirmată prin experiență directă. Parcursul său profesional a fost profund influențat de contextul dramatic al războiului din Ucraina, însă dorința de a ajuta oameni aflați în situații critice a rămas constantă, indiferent de granițe.
„Am descoperit medicina de urgență și ea m-a descoperit pe mine”
Alegerea medicinei de urgență nu a fost una întâmplătoare. Mihail povestește că primele contacte cu această specialitate au avut loc încă din perioada formării sale la Cernăuți, imediat după finalizarea studiilor de asistență medicală.
„Am ales medicina de urgență probabil din prima mea experiență. După ce am terminat asistența medicală la Cernăuți, am avut câteva zile de practică zilnică, iar o parte dintre patologii erau de urgență. Mi-a plăcut foarte mult. După aceea, în timpul facultății, am avut ca disciplină medicina de urgență și, din nou, mi-a plăcut foarte mult”, explică medicul.
Experiențele din gărzi au fost decisive. Contactul direct cu pacienții aflați în stare critică, dinamica secției și nevoia permanentă de reacție rapidă l-au convins că acesta este drumul pe care vrea să meargă.
„Am fost și în gărzi de câteva ori și am rămas cu gândul la urgență. Când am ajuns să-mi aleg rezidențiatul, am înțeles două lucruri: că am descoperit eu medicina de urgență și că ea m-a descoperit pe mine. De asta am ales-o. Mi-a plăcut din prima și îmi place și în continuare. Sincer, cred că n-aș putea face altă meserie.”
Presiune, pacienți dificili și decizii rapide
Medicina de urgență este adesea percepută ca una dintre cele mai grele specialități, tocmai din cauza presiunii constante și a volumului mare de muncă. Pentru Mihail Vatamanița, provocările nu țin doar de gravitatea cazurilor, ci și de relația cu pacienții.
„Cred că în orice domeniu în care lucrezi cu oamenii este solicitant. Aici avem pacienți cu boli cronice, cu afecțiuni care se acutizează, pacienți care uneori nu colaborează cu noi. Poate cea mai mare provocare este să-i faci să înțeleagă ce le spunem și ce avem nevoie de la ei”, spune medicul.
Cu toate acestea, el nu consideră că medicina de urgență este „mai grea” decât alte specialități, ci diferită prin ritm și imprevizibilitate.
„Dacă îți place ceea ce faci, orice meserie poate fi grea sau poate fi ușoară. Aici totul se întâmplă foarte repede. Fiecare secundă contează. Nu ai programări, nu știi ce urmează să vină pe ușă. Oricând poate ajunge un pacient în stare gravă și poate fi nevoie de tine.”
Departe de casă, dar aproape de pacienți
Războiul din Ucraina i-a schimbat radical parcursul personal și profesional. Deși dorul de casă este prezent, Mihail nu se poate întoarce momentan în țara natală. În România, și-a continuat pregătirea medicală și activitatea în cadrul UPU-SMURD Iași.
„Din păcate, acum nu mă pot întoarce acasă. Mi-ar fi plăcut foarte mult. Am avut oportunitatea să continui aici, am făcut cursuri, pregătire în mai multe etape, am învățat lucruri noi și le-am pus în practică. Sper să nu fie nevoie de ele, dar e bine să existe oameni pregătiți, ca pacienții să fie în siguranță.”
Faptul că vorbește limba ucraineană și cunoaște sistemul medical din Ucraina l-a ajutat să ofere sprijin inclusiv refugiaților ajunși în România.
Un medic apreciat de colegi și conducere
Activitatea lui Mihail Vatamanița nu a trecut neobservată. Diana Cimpoeșu, medic-șef UPU-SMURD Iași, subliniază rolul său important în echipă.
„Mihai este primul nostru rezident din Ucraina. Era deja în pregătire când a început războiul care ne-a marcat pe toți. A îngrijit pacienții cu multă dedicare, atât pe cei din România, cât și pe cei din Ucraina, având avantajul de a cunoaște limba, obiceiurile și sistemul de sănătate din țara sa.”
Mai mult, Mihail a obținut rezultate deosebite la examenul de medic specialist, având cea mai mare medie din Iași, un detaliu care confirmă seriozitatea și nivelul său profesional.
Pregătire pentru misiuni aeromedicale și salvare montană
Pe lângă activitatea din UPU și pe ambulanțele SMURD, Mihail Vatamanița s-a implicat și în pregătirea pentru misiuni speciale de salvare montană cu elicopterul. Această instruire este esențială în contextul deschiderii bazei aeriene de la Câmpulung, estimată pentru anul 2026.
„S-a pregătit pentru salvările montane cu elicopterul, ceea ce va însemna un sprijin important pentru activitatea aeromedicală din Iași, Bistrița și Suceava. Este un om dedicat acestei specialități și sper să rămână alături de noi mulți ani”, mai spune Diana Cimpoeșu.
Medicina de urgență – o alegere grea, dar plină de sens
Dincolo de povestea lui Mihail Vatamanița, medicina de urgență rămâne o specialitate dificilă, pe care tot mai puțini tineri o aleg în mod conștient. Deși este solicitantă și presupune sacrificii personale, ea oferă satisfacții profesionale greu de egalat.
„Este important să avem doctori entuziaști, dedicați profesiei, oameni care pun suflet în ceea ce fac. Sunt medici care, atunci când îi chemăm, vin și de acasă, din mijlocul familiei, uneori chiar și când sunt plecați la rudele din Ucraina”, subliniază medicul-șef UPU-SMURD.
La Iași, studenții sunt atrași către această specialitate încă din timpul facultății, prin activități de voluntariat și experiențe practice.
„Este o specialitate grea, dar foarte frumoasă. Îți oferă satisfacții enorme. Să reușești să salvezi un pacient aflat într-o situație critică este o bucurie imensă, atât ca medic, cât și ca om.”
Deși mulți absolvenți aleg specialități considerate „mai ușoare”, fără gărzi, medicina de urgență continuă să atragă tineri bine pregătiți, cu note mari, care înțeleg sensul profund al acestei profesii.
„Le spunem mereu că este greu, dar este atât de frumos. Sunt lucruri care dau sens specialității noastre și care ne motivează să continuăm.”
