Stimați cetățeni, să vă povestesc despre Moftangiul Pușcașul Vasâlicâ , venetic de pe dealurile Mirladului, care, după ce s-a cocoțat mare patron la Grand Otel, a ajuns să creadă că Iașul e ograda lui personală. Omul nu se mulțumește cu luxul: vrea să pună mâna pe centrul orașului, să ridice blocuri cu cinci etaje peste Casa Negruzzi, bijuterie istorică ce-i stă ca un ghimpe în beton.
Palatul Culturii, cu șefi numiți politic, i-a pus covorul roșu: „studiu arheologic” îi zice, dar miroase a șmen de mahala. Comisia Națională de Arheologie a zis „Nu!”, dar directorul-consilier Andrei Alupreoteasa, zis și Nea Tenoru’ Multifuncționalu’, de care tocmai am mai făcut ieri o referire, a revenit cu o contestație demnă de Nenea Iancu: pivnițele afectează stabilitatea terenului! Nu istoria e problema, ci faptul că nu încape betonul lui Vasâlicâ.
Să nu uităm capodopera: în 2017, Casa Negruzzi s-a „autodemolat”, după cum a certificat Poliția Locală. Minune mare, domnilor! Numai că, trei săptămâni mai târziu, casa încă stătea în picioare, râzând de hârtii, ștampile și oameni mari.
Așa umblă Moftangiul Vasâlicâ prin Iași, făcându-și mendrele ca la țărănoaia lui, cu ochii mari după zone bune și cu inima mică pentru oraș. O mangafă lacomă, o caricatură vie, care ne face să râdem amar și să ne păzim istoria, căci pentru dânsul nimic nu-i sfânt în afară de profit.
