Recorder a dat publicității, duminică seara, un interviu cu judecătoarea Raluca Moroșanu. Ea explică motivele care au determinat-o să îl susțină pe Laurențiu Beșu și a dezvăluit aspecte grave din justiție.
”M-am uitat undeva de la ora 9 seara până la ora 11. Nu am mai putut să dorm după aceea, ca și alți colegi de-ai mei. Mai ales când l-am văzut pe Laurențiu acolo, au început să sune mesajele: „Uite, avem și un judecător care este în documentar și care se prezintă, nu, și nu-și ascunde fața”.
A doua zi, primul meu gând a fost că omul acesta trebuie susținut. Nu putem să-l lăsăm așa și trebuie să facem ceva pentru el. Ceea ce spunea el era perfect adevărat și am zis că este sub demnitatea mea să-l las singur.
A doua zi, evident, toată lumea era, bineînțeles, ascunsă în birouri. „Ai văzut? Ai văzut?” Unii văzuseră, alții nu, urmau să vadă documentarul. Dar în dimineața aceea nu ne-am gândit concret ce să facem. Nu s-a gândit nimeni la vreo acțiune și, sincer, nu părea că se va contura ceva atunci.
Miercuri seară am mai vorbit la telefon cu câțiva colegi și i-am spus unuia: „Noi ne gândim să facem totuși ceva pentru Laurențiu, ar trebui să-l susținem”. Iar răspunsul a fost: „Dacă vă gândiți, nu vorbiți la telefon. Faceți”.
Și m-am întrebat: cum e posibil ca, în anul 2025, doi judecători care vorbesc la telefon să se gândească dacă nu cumva îi ascultă cineva? Să ajungem să ne fie frică că ne ascultă cineva care ar putea să audă că ne-am gândit să susținem un coleg aflat în situația asta.
Miercuri seară mi-a trimis o colegă un mesaj: „Ia uite, se va face o conferință extraordinară de presă”. În acel moment m-am gândit: „Uite ce fac ăștia, fac o conferință de presă exact ca Ceaușescu în 21 decembrie”. Și atunci m-am gândit serios dacă n-ar trebui să fac ceva chiar în momentul acela, ceva care să fie văzut de toată lumea.
Joi dimineața nu am avut timp să vorbesc cu alți colegi, pentru că la 9:00 am intrat în ședință. La 12:05 am terminat un dosar. În același timp, pe telefon am primit un mesaj de la președinta secției prin care eram chemați la conferința de presă, ceva de genul: „Ar fi bine să fim în număr cât mai mare. Conferința începe la 12:00, în camera cutare”.
Sincer, am văzut negru în fața ochilor. Cu alte cuvinte, dumnealor ne cheamă să-i susținem. Da, suntem chemați să-i susținem pe cei care ne, cum spuneam, ne terorizează.
Și atunci am fost și mai hotărâtă să mă duc în sala de judecată în care urma să aibă loc conferința de presă. Am plecat cu roba pe mine. Ce a urmat, ați văzut”, a relatat Moroșanu la începutul interviului.
