Într-o bună dimineață, pe când bibicii cântau mai rar ca alegătorii, iar mangafalele se învârteau prin Primăria Tansa ca muștele la borș, Premarele Vasâli a arătat Lumina: un parc fotovoltaic menit să mântuie o comună depopulată, obosită și cu buzunarele mai goale ca promisiunile din campanie.
Zic unii că vine „dezvoltarea”. Alții jură pe panouri că vine „energia verde”. Dar, dacă dai la o parte poleiala eco și vorbești cu capul, nu cu pliantul, vezi că minunea lu’ premarele nea Vasâli are miros de afacere veche: grabă mare, documente subțiri, firme cu istoric cât o poveste de adormit copiii și o administrație care dă din cap afirmativ mai ceva ca figurinele de pe bord.
Cică terenul comunei va rodi prosperitate. Așa o fi, dar mai întâi e concesionat pe termen lung, apoi reevaluat, apoi folosit drept garanție, apoi schimbat pe altă mărgelușă imobiliară. Iar comuna? Rămâne cu soarele pe cer și cu pământul legat fedeleș. Energia e pretextul, miza e glia.
Executivul Primăriei, în loc să stea strajă interesului public, pare că ține lumânarea unor afaceriști cu apetit pentru ieftin și dor de contracte grase. Chestionare aruncate în grabă, promisiuni fără acoperire și multă vorbă verde pentru urechi neantrenate.
Până una-alta, dacă tot vrem salvare, poate începem cu legea, cu hârtiile pe masă și cu adevărul spus fără floricele. Că altfel, „tunul verde” riscă să fie doar încă o trăsnaie administrativă, trasă peste capul unei comune care n-are nevoie de experimente, ci de respect.
