În ultimele zile, presa italiană a început să publice ample reportaje sau statistici despre faptul că unii români emigrați în peninsulă încep sau își manifestă dorința de a se întoarce acasă, în România. Principalul ziar italian, Corriere della Sera, dar și alte publicații, alocă spații tot mai largi acestui subiect, iar brusca pasiune a mass-media față de fenomen indică o anumită campanie întreținută de băștinași, dar și de guvernul de la Roma. Practic, mai mult sau mai puțin subtil, italienii vor să scape de români, dorind să-i vadă cât mai repede și în număr cât mai mare plecați din preajma lor. Pe de altă parte, aceste articole apar pe fondul degradării situației economice din Italia, dar mai ales a creșterii numărului de imigranți.
Pe 1 decembrie 2025, Corriere della Sera publica un material intitulat: “Comunitatea românească din Torino se întoarce acasă. Peste 5.000 de cetățeni au părăsit orașul” și în care se subliniază faptul că “Dintre cele 31.000 de afaceri străine care operează în zona Torino, 23% sunt deținute de români (7.130). Dar acest lucru nu este surprinzător. Dintre cei 221.169 de cetățeni non-italieni care locuiesc în zona metropolitană (date din 2024), un număr de 87.702 sunt români.”
Recent, pe 7 decembrie 2025, Corriere della Sera a realizat un reportaj despre Pieer Bertig, un român în vârstă de 42 de ani, care vrea să plece din Torino și să se întoarcă în România. “Am fost acceptat aici, dar în București lucrurile stau mai bine și există de lucru. Din păcate, condițiile pentru a continua în capitala piemonteză nu mai există. Epoca de aur pare să fi trecut și există o lipsă de locuri de muncă. Pare absurd să spun asta, dar acum există mai multe oportunități în România, chiar și pentru generațiile mai tinere. Țările noastre au luat traiectorii opuse. Sunt parțial fericit, parțial trist. Aș vreun sfat pe care aș vrea să-l dau? Cred că ar trebui să schimbați modul în care gestionați migranții. Vorbesc în special despre cei fără acte sau care nu se integrează în societate. Sunteți prea permisivi; ar trebui să existe mult mai multe controale și o mână mai fermă”, declară Bertig, suspect de preocupat de situația imigranților din Italia.
Povestea românului din Torino a atras numeroase comentarii ale italienilor pe pagina de Facebook a ziarului Corriere della Sera, acestea abundând în expresii grosolane împotriva românilor: “Să te întorci la casa ta pentru că suntem plini de copii care trebuie să muncească!!!”, „Vești grozave, sper că prima din alte mii”, „Ăștia vin în Italia și apoi scuipă în farfurie”, „Chiar și pentru că ceea ce a fost mult a fost furat de compatrioții tăi”, „Mi-aș dori ca toți să plece”, “Ne-ați folosit, ne-ați exploatat, ne-ați jefuit, ne-ați umplut închisorile și acum ce faceți! În loc să spună mulțumesc scuipă în farfuria pe care ai mâncat-o!”
Într-adevăr, judecând și după reacțiile italienilor la acest articol, dar mai ales pe fondul crizei economice, românii nu mai sunt cu priviți cu simpatie în peninsulă.
La această antipatie crescând a contribuit și faptul că mulți români urmăriți de justiția din țară au ales Italia pentru a se refugia departe de brațul legii.
Într-un articol din 20 noiembrie 2023, ziarul L’Espresso titra elocvent: “Pentru România, Italia este acum „un paradis al infractorilor”, fiind enumerate cazurilor unor români celebri care au fugit în Italia în încercarea de a scăpa de pedepsele penale: Ionel Arsene (fost președinte al Consiliului Județean Neamț), Alina Bica (fosta șefă a DIICOT), Marian Zlotea (fost europarlamentar PDL și fost șef al Autorității Naţionale Sanitar – Veterinară).
De fapt, forțările mediatice din ultima perioadă nu pot fi separate de contextul politic actual: Italia este condusă de un guvern naționalist care a transformat frica de „străini” într-o strategie de putere.
Premierul Giorgia Meloni și aliații ei nu au inventat xenofobia, dar au perfecționat-o politic: transformând populații întregi în „problemă”, demonizând comunități întregi pentru voturi ieftine și împingând Italia spre o formă de inginerie socială primitivă – curățarea teritoriului de cei care nu intră în definiția lor de „italian bun”.
Aparatul mediatic se aliniază disciplinat, servind ziar după ziar povești despre români care „pleacă fericiți acasă”, într-o încercare transparentă de a normaliza ideea că străinii ar trebui să o ia din loc. Nu discutăm despre integrare, ci despre evacuare. Nu despre drepturi, ci despre exorcizarea unui „rău”.
Iar agresivitatea din comentariile publicului, vărsată cu entuziasm pe rețele sociale, este exact combustibilul de care acest tip de guvernare are nevoie: ura ca politică publică, resentimentul ca liant național, expulzarea ca soluție.
Românii pleacă nu pentru că România a devenit brusc un paradis, ci pentru că Italia a devenit un loc ostil, isterizat de propaganda guvernului său, prea obosită economic și prea speriată social ca să mai facă diferența între un infractor și un om care muncește.
