Declarațiile premierului Ilie Bolojan despre necesitatea lichidării unor companii de stat readuc în prim-plan situația dificilă a CFR Marfă și întregului sector feroviar. Într-un interviu acordat site-ului „Europa Liberă România”, șeful Guvernului a explicat că o serie de societăți controlate de stat nu respectă procedurile europene privind conducerea și se află într-o situație economică fără ieșire.
Lichidarea CFR Marfă: decizie financiară sau eșec al întregului sistem feroviar
„Avem aproape 50 de companii încă, în care nu sunt respectate procedurile de desemnare a conducerilor acestora după legislația care este acceptată de Uniunea Europeană. Aici lucrăm pe două componente. Pe de-o parte, pentru ca în companiile unde sunt pierderi cronice, unde pasivul este mult mai mare decât activul să finalizăm procedurile de lichidare. Deci, aceste companii care sunt o gaură neagră, (…) companiile de stat trebuie lichidate, o parte dintre ele. În aceste zile definitivăm lista, săptămâna viitoare se va comunica lista pe care Guvernul va lucra, într-o primă etapă, pentru lichidarea acestora”, a afirmat premierul.
Anunțul vine într-un moment în care viitorul CFR Marfă pare pecetluit, iar presiunea de a rezolva dosarul ajutorului de stat și de a evita noi penalități europene apasă asupra executivului. Totuși, în timp ce opinia publică pare a fi orientată către ideea că societatea este inevitabil condamnată, Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial Vagoane atrage atenția că simplificarea problemei la nivelul unei singure companii ascunde adevăratele cauze ale declinului feroviar.
Federația a transmis un mesaj dur, acuzând faptul că se creează impresia că CFR Marfă este singurul vinovat, deși operatorii privați controlează deja majoritatea pieței și funcționează fără obligații publice sau evaluări stricte:
„CFR Marfă, vinovatul convenabil. Problemele reale rămân nespuse. Declarațiile premierului Ilie Bolojan despre lichidarea CFR Marfă prezintă doar o parte din realitate. Se evită complet discuția despre faptul că operatorii privați controlează peste 70% din piața de marfă, fără obligații publice și fără analiza datoriilor sau a siguranței lor. În același timp, CFR Marfă a fost împinsă în colaps prin subfinanțarea cronică a sectorului feroviar, lipsa investițiilor și costurile uriașe generate de infrastructura degradată: viteze comerciale reduse, timpi mari de staționare, consum ridicat și productivitate scăzută. În astfel de condiții, orice operator ar fi ajuns în dificultate. Nici piața de călători nu funcționează coerent. ARF nu își îndeplinește rolul de autoritate de compensare, decontând cu întârziere serviciile publice. Rezultatul este un sistem haotic: trasee suprapuse, orare incoerente, lipsă de coordonare și instabilitate pentru toți operatorii, inclusiv CFR Călători. Adevărul este clar: problema nu este o companie anume, ci subfinanțarea, infrastructura aflată în colaps și lipsa unei autorități capabile să regleze piața. Lichidarea CFR Marfă nu va rezolva nimic. Cât timp infrastructura rămâne degradată, iar finanțarea sub nivelul european, sistemul feroviar va continua să se prăbușească, indiferent cine operează trenurile”, a transmis Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial Vagoane
Cele două poziții pun în lumină două perspective radical diferite. De o parte, Guvernul privește procesul de lichidare ca o necesitate administrativă și financiară, o desprindere de companiile care acumulează pierderi și încarcă bugetul public. De cealaltă parte, reprezentanții feroviarilor subliniază că prăbușirea CFR Marfă nu ar fi rezultatul incompetenței interne, ci consecința directă a unui mediu ostil, lipsit de investiții, de strategie și de o infrastructură funcțională.
Pe fondul acestei dezbateri, o eventuală desființare a CFR Marfă nu clarifică ce se va întâmpla cu piața de marfă, cu securitatea transporturilor strategice, cu angajații și nici cu dezechilibrul major între operatorii privați și stat. Lichidarea unei companii poate închide un capitol, dar nu poate rezolva problemele sistemului feroviar, atâta vreme cât infrastructura rămâne degradată, iar autoritățile nu reușesc să coordoneze un sector fragmentat.
