Stimabililor, secția specială a rubricuței noastre a mai descoperit o șterpeleală a celui mai șarlatan oengist posibil, unul Ourțoi, care se egzistă în frumosul nostru muncipiu. În care, de altfel, se știe de mult dar nu prea agresiv, despre un monorai muncipal, proiect depus de dipotatul Silvică Gourlui în Parlament de luni bune. Omul e un fizicist cu bun simț și discret de la respectabila noastră Universitate. Ideea era clară, trasee stabilite, finanțare planificată — totul la locul lui.
Dar Ourțoi, maimuțoi politruc, o lipitoare șarlatană din mahalalele muncipiului a descoperit proiectul și, fără jenă, l-a șterpelit, rostogolindu-l public de câteva zile ca pe propria viziune. Dipotatul Silvică, elegant, l-a avertizat fără să-l eticheteze pe marțafoi, discret, civilizat: „Dragi bibici muncipali, METRIS există deja. Totul e legal și depus de mult.”
Gherțoiul, însă, ca un maimuțoi agățat de un copac plin de banane, se face că plouă. Pozează cu trenul noaptea, cu Caricel Pompa, cu miniștri în jur, chicotind teatral, fluturând proiectul ca pe steagul propriei descoperiri. „Uitați-vă, cetățeni, pe care v-am fraierit deja cu A 7, să mă cațăr pe o grămadă de epuroi, asta e viziunea mea!” strigă el, rotind dosarele ca niște banane zburătoare.
Orașul râde: diplomație versus circ de mahala, seriozitate versus viziune de maimuță. METRIS-ul stă martor, folosit de toți, respectat de nimeni. Gheurțoiul se învârte, chicotește și strigă: „Muncă? Cine are nevoie de muncă când poți poza, cocoța și revendica!”
Morala de mahala: maimuțoiul politruc triumfă doar în poze și hohote, iar adevărul scris rămâne neatins.
